Dubla măsură

- Să stea dracului la ei acasă, 'tu-i în gură de jigodii!
- Păi aici e acasă la ei, nu? Sunt cetățeni români.
- Ete, na! Să stea acolo, în Franța, în Spania, fiecare pe unde e. Ce, acuma nu mai e bine acolo? E mai bine aici? Nu se mai moare de foame, nu mai e sistemul medical la pământ, nu mai e corupția cât casa?
- Ba e! Cât Casa Poporului e! Dacă nu votai cu ăia poate era mai mică, cât Casa Studenților, să zicem! Și să știi că unii dintre ăștia care vin acum înapoi munceau fără contract sau sezonieri, la căpșuni, la de-astea. Nu mai au de lucru, nu mai au nici unde sta, vin acasă, așa cum veneai tu de la muncă, atunci când aveai de unde veni.

- Hai lăsați! Nu-i compara tu p-ăia cu mine, că eu am muncit toată viața, ori de câte ori mi s-a oferit ocazia! Să știi de la mine că ăia n-au mai avut ce ciordi pe-acolo și acum vin să ceară ajutoare de-aici sau să ciordească de la noi! 'tu-le muma-n cur de jegoși. Că la muncă un' să se ducă! Zi și tu, unde, dacă se-nchid toate? Până și cârciumile s-au închis. În vecii vecilor nu s-au închis cârciumile, nici în război, nici pe timpul foametei... Zi și tu!
- Ce să zic? Păi înainte să plece de-aici, ăia care ciordeau, ciordeau de la noi. Să zicem mersi că măcar o vreme au ciordit de la alții. Nu că n-ar fi rămas destui și la noi, și-ncă de talie mare... Apoi mai sunt o mulțime de studenți, plecați la școală.... Școlile s-au închis, ce să mai facă? Vin acasă, asta fac. Dar mă rog, de-asta m-ai sunat, să-mi ții prelegeri de-astea neo?
- Ah, nu, nu de-asta te-am sunat! Adu-mi și mie de la serviciu câteva topuri de hârtie și niște pixuri. Am vrut să scriu o declarație de-aia că mă deplasez justificat și n-am pe ce. Nici cu ce, nici pe ce. Găsești tu pe la tine prin dulap.
- Nu prea mai pot.
- Și niște becuri. Vreo două-trei, de-alea cu LED, de 15 wați, să facem și noi economie. Hai lasă, că te descurci tu. Măcar cu atât să te-alegi, că salariul, ce să zic...
- Păi nu prea pot, cum ziceam.
- Hai măi, dă-o-n mă-sa, atâta te rog și eu... Că doar nu dai de la tine.
- N-auzi bre că nu pot? De ieri lucrez de-acasă.