Țâmpea bomfraierul o langa pânză,
Din fâțăndreală și zbiereală-n doț,
Căci ea-i șorșoacă și cu snagă-n rânză,
Ciumpind cu sârg și grămpănind grezoț.
Din bot în bot, cu bot și făr de bot,
Răbuzăind pe sub lavric în tină,
Ghelea o flandră de la cap la prot,
Și mozgârdea chișav de secretină.
Alai ștumpit cu simioniște în luc,
Dârlău de ringo cu sărangă,
Dămurănea din chira doar un șluc,
Și albiștea alecul din bidoangă.
Năfleața-i gata, cine să n-o gloadă,
Nicicând zgodrean să clică flod,
Și da din țușc cu bigă șoadă,
Alivășind ranchiună cu misplod.
Ai zgrohăi-o cât ai crepte-o foarfă,
De nici târzeală n-ar șpița din ea,
Dar nu-i crâmpuță să nu ia din șmoarfă
Din pânza de bomfraier iosubea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu