Limericks (10-21)

Era o țigară din Pakent,

Care a ars chiar foarte lent.

Viață scurtă a avut,

Plus încă un minut,

Ca și noi, țigara din Pakent.

 

Era un poet ascuns în Daea,

Ce scotea triluri de păsărea,

"Lângă oaie e o frunză,

Lângă frunză, nici o brânză",

Trilurea acel poet din Daea.

 

Era un molatic organ din Budigău,

Cam prea lingău, cam prostălău,

Ce-a intrat ieri în partid,

Și azi iată, s-a-ntărit,

Clăpăugul organ din Budigău.

 

Era o rufă uluitor de șifonată,

Care se dorea urgent călcată.

Plină de pete

Și arsă de sete.

A fost înainte de toate spălată.

 

Era un scriitor de prin România,

Care disprețuia profund armonia;

Scârțâia în scris,

Nu cât e permis,

Până nu-l mai supăra de loc hernia.

 

În Balta Albă era un trotuar,

Mândru de parcă ar fi fost estuar.

L-au scuipat

Și l-au săpat,

Acum este veșnic înjurat, deșelatul trotuar.

 

Era un bun prieten din Prislop,

Care-și făcea vânt cu un târnăcop,

Nici că-l mai iubeau,

Ba-l și ocoleau,

Prietenii pe prietenul din Prislop.

 

Era un motan pe nume Mița,

Căruia-i făcea greață pizza.

"Poftim compot,

Poftim și șrot",

Îi oferea mereu-mereu mamița.

 

Era un dibaci bucătar din Leningrad,

Care-n partid n-a avut nici un grad,

Doar un fiu năvrap,

Și-un nepot casap,

Bine gătea acel bucătar din Leningrad.

 

Era un om într-un roș-verde "treling",

Care s-a crezut ani mulți un viking,

Cap de bombă-avea

Și-abia gângăvea

Grobianul man într-un roș-verde "treling".

 

A fost odată un polițist din Topolog,

Cinstit și săritor, antropolog.

"Nu există-așa ceva",

Spuse iute careva.

Și s-a făcut nevăzut, bătrânul polițist din Topolog.

 

Era un păsărel mitoman în Sovata,

Ce vâna mereu păsărici cu cravata.

Când își rupse mâna,

Își pierdu și frâna,

Gureșul păsărel din Sovata.