împărtășeau aceeași patimă: florile. În rest, n-aveau nimic în comun. Dudău era pricăjit și trecut de prima tinerețe, dar fâșneț ca un flăcău. Domnul Ciulamete, deși de-abia împlinise 25 de ani, avea un greabăn de taur, un burdihan mare și flasc și se mișca precum o omidă după prima brumă. Unul era grefier, iar celălalt salahor. Invers decât s-ar putea crede. Adică Dudău era salahorul, iar Domnul Ciulamete grefierul. Soțiile lor erau de asemenea viceversa. Doamna Ciulamete părea o vrăbiuță. Sub nevasta lui Dudău scârțâiau a jale scaunele.