Dorel de la benzinărie

își dădu seama că nu cunoștea pe nimeni care să se fi îmbolnăvit de covid sau care să cunoască pe cineva care să se fi îmbolnăvit. Imediat auzi un clic. I se declanșase un mecanism în cap. Și, de unde până atunci fusese actor, se trezi dintr-o dată spectator. Tevatura iscată de virus își pierdu concretețea. Bolnavii, morții, sistemele sanitare prăbușite se mutară în ficțiune. Și măsurile de izolare. Și frica. Își tăie unghiile. Mâncă o măslină castelvetrano și bău o țuică de la Nea Pițu.

După patru măsline, se așeză în fotoliu și deschise televizorul. Reduse sonorul la zero. Un bărbat stătea în fața unei femei. Amândoi purtau măști. Se priveau cu atenție. Femeia ridica sprâncenele din când în când. Bărbatul purta ochelari de soare. Schimbă postul. Un bărbat chel, cu mască, privea spre dreapta. Îl înlocui un alt bărbat chel, cu mască și vizieră, care privea spre stânga. Imaginile cu bărbații chei se succedară de câteva ori. Pe Dorel de la benzinărie îl bufni râsul. Râse ce râse, cu măsură, închise televizorul și se duse la culcare. Visă capace de bere. Nu era nici de bine, nici de rău.

A doua zi, la serviciu, le dezvălui colegilor descoperirea sa. Șefu' zâmbi superior. Ortansa sughiță. Ioaninela holbă ochii. Nea Clipócea scăpă un vânt. Doar Garaplecuț avu imediat o reacție verbală:
- Vrei să spui că n-ai aflat? A pornit dintr-un laborator chinezesc, se știe!
- Ba e mâna ocultei mondiale! Soros, Bill Gates, ăștia... se repezi Ortansa, după ce bău un litru de apă din cei doi recomandați.
- Firește! adăugă Ioaninela, din solidaritate de gen.
- Nu există nici un virus, așa cum n-a existat nici la găini, nici la porci! îi contrazise nea Clipócea și mai scăpă un vânt.
Șefu' nu zise nimic, pentru că nu făcea politică la serviciu.

Ajuns acasă, Dorel de la benzinărie căută pe Internet. Citi douăzeci și două de titluri, fiecare având între cinci și cincisprezece cuvinte. Nu avea răbdare să citească texte mai lungi de-atât. Nici măcar meniurile de la restaurante. Comanda întotdeauna pizza cu sos dulce sau ceafă la grătar cu cartofi prăjiți. Titlurile îl ajutară să-și ajusteze opinia. Închise calculatorul și se duse la culcare. Îl visă pe Domnul Ponci, deși nu-l cunoștea. Nu era nici de bine, nici de rău.

A doua zi, la serviciu, le dezvălui colegilor opinia ajustată: oculta mondială s-a folosit de chinezi pentru a lansa o știre falsă despre un virus inexistent care să destabilizeze economia mondială și să-i facă pe toți sclavi. Șefu' sughiță superior. Ortansa zâmbi. Ioaninela holbă ochii. Garaplecuț scăpă un vânt. Nea Clipócea lipsea motivat, pentru că paralizase dis-de-dimineață. Șefu' le puse în vedere să nu mai facă politică la serviciu. Ioaninela îi dădu dreptate, din obediență.

De vreme ce virusul nu exista, la sfârșitul turei Dorel de la benzinărie plecă spre casă fără mască și fără adeverință de la serviciu. La intersecția aleii Tinerețe Fără Bătrânețe cu bulevardul Viață Fără de Moarte îi tăie calea Polițistul Ambrozel Bulache. Toată copilăria, viitorul polițist îl urâse pe viitorul Dorel de la benzinărie pentru că juca tenis cu piciorul mai bine decât el. Profitând de ocazie, fostul copil Ozel îi sparse capul și îi rupse două coaste fostului copil Orel.

La spital, Dorel de la benzinărie se relaxă. Nu mai citea titluri, așa că nu-i mai veniră idei noi. Le reciclă pe cele vechi. Îl visă de două ori pe fratele lui nenăscut. Stăncuța care se așeza în fiecare zi pe pervaz îl privea întotdeauna cu înțelegere. Între timp, măsurile de izolare se relaxară. La externare, Dorel de la benzinărie își puse mască și mănuși. Astfel dejuca această a doua etapă a diabolicului plan al ocultei mondiale. De această dată, polițistul Ambrozel Bulache îi rupse falca și-i fractură tibia și peroneul piciorului drept. Dorel de la benzinărie nu se supără. Știa că Ozel era manipulat, fără voie, de oculta mondială.

La externare, luă un taxi. Din prudență. Colegii de la benzinărie se schimbaseră. După două săptămâni, șeful cel nou îl concedie pentru că se purta urât cu clienții. De atunci i se spune doar Dorel. Oculta mondială a reușit nu numai să-l facă irascibil și bănuitor, ci i-a schimbat și numele. Stăncuța îl trezește în fiecare dimineață de pe pervazul ferestrei de la dormitor cu două cuvinte: "Carpe Diem". Dorel nu știe ce înseamnă, dar îi zâmbește de fiecare dată păsării. 

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.