Un cap în gură

nu se dovedi suficient. Adăugă un șut în coaie și un upercut. Bărbatul se prăbuși pe spate icnind. Furia se stingea de-acum, ca un bec când scade tensiunea. Îi mai trase două șpițuri în coaste, apoi repetă cu voce tare mantra care-o obseda de câteva luni: "Morții mă-tii!". Chiar așa! Îi făcea bine s-o spună. Karma e o șaorma cu de toate.

- Morții mă-tii! o îngână Tatăl lui Lăscărică, strângându-și genunchii la gură. Morții mă-tii de pizdă proastă! Îți sparg fața aia de curvă! continuă el, cu un ton mai sus. De ridicat, nici vorbă să se ridice. Dacă ar mai fost cineva de față, ar fi făcut-o. Știa prea bine cum merg lucrurile. De vreme însă ce nu asistase nimeni, putea pretinde orice.

Vetrunica Ordoneț scuipă înspre trupul ghemuit lângă zid și se îndepărtă cu mâinile în buzunare. Ce atâtea vorbe și explicații! Ăstora trebuie să le-o tragi pe coajă, că altfel nu înțeleg! Îi vâjâia capul de foame. Intră pe ușa dinspre parcare și urcă pe scări. Nu era mai cald, dar măcar nu mai burnița. La 1 mirosea plăcut a cafea. Limpezița, doar ea mai făcea cafea la ibric. La 2 era o ușă nouă. Cică se mutase de curând un papagal, Trușcu Zgâșcă. Nea Bâzdocea de la 3 iar dădea găuri cu bormașina. La 4 se auzea, firește, Dan Spătaru, preferatul Pavlobibeascăi. La 5, etajul ei, mirosea a sarmale. Intră în apartament, își atârnă geaca în cuier și se duse direct în bucătărie. Bărbatu-său spăla vasele. Îl îmbrățișă pe la spate și îl pipăi pe sub șorț. Când găsi ce căuta, strânse pumnul.
- Lasă-mă că scap farfuria! zise el, împingând-o cu cotul. Vezi că ai varză cu jumări în cuptor!
Vetrunica Ordoneț își umplu farfuria cu vârf, scoase o bere din frigider și se duse în sufragerie. La televizor se transmitea un documentar despre Eva Perón. O muiere din Brazilia pe care-o omorâseră americanii de tânără, parcă. Sau KGB-ul, ceva de genul. 

Moțăia când bărbatu-său se așeză pe canapea, lângă ea.
- Cum a fost la muncă? întrebă el.
- Cum să fie? Ca la muncă! Mă omoară cu zile! Cred că am spălat vreo 50 de mașini azi! Sunt frântă! Ruptă! Trage aia de noi de parcă suntem sclavele ei. Nici la Auschwitz nu era așa! Pe bune! Și noi nu suntem evreice.
- Bine atunci! continuă el. Mă bucur că-i OK! Niște bani ai și tu, fată? M-aș duce cu frate-miu să-mi iau niște cizme, că nu mai am cu ce să mă-ncalț și a văzut el unele super la reducere! Nu întârzii mai mult de-o jumătate de oră. N-am de ce! Poate doar dacă mă opresc și pe la frizer, că nu mai stă părul ăsta în nici un fel. Uită-te și tu!

Eva Peron coboară din avion și ia în brațe un copil. Poartă o pălărie cât o roată de căruță.
- Până mă-ntorc, trage un pui de somn! Pe Lenușca am lăsat-o să se joace pe calculator până la opt. Maxim! Verific-o tu peste o oră, dacă nu ți-e greu. Și-a făcut lecțiile cu mine, dar n-ar fi rău să mai citească și ea ceva, că de-abia leagă două vorbe. Când te scoli, uită-te și la plita aia, că nu-ș ce-are, nu mai merg decât două ochiuri. Nici hota nu mai trage cum trebuie! Ce zic eu, nu mai trage deloc! Frate-miu crede că s-ar putea să fie de la tensiune. O fi, că nu le știu nici eu pe toate! Iau eu cardul din portofel, nu te mai deranja! Hai pa!
- Vezi că nu merge liftul! mormăi Vetrunica Ordoneț cu ochii închiși. Adormi repetând mantra. O mulțime nesfârșită urma sicriul Evitei.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.