Nea Pițu

s-a grăbit să ajungă acasă, pentru că n-avea adeverință de circulat pe trotuar și s-a călcat singur pe picior. A căzut, firește, în picioare, pentru că trecuse prin multe în viață și se pricepea să cadă, vezi bine, în picioare. Asta-i spusese și Brebuț cândva: "Nea Pițule, matale cazi mereu în picioare. Te-aș angaja în locul meu." Nu l-a angajat, pentru că a venit criza covidului, dar vorba a rămas să răsune în țeasta adresantului.

Datorită covidului, copiii au venit să stea la el, pentru că au rămas fără joburi și nu mai puteau plăti chiriile. Au venit cu copiii lor. Și cu nevestele. Una mai tânără și rea de muscă. Cealaltă mai bătrână și rea de gură. A lui fusese și rea de muscă și rea de gură, așa că n-avea dreptul să comenteze alegerile fiilor. Murise bombănindu-l că intrase încălțat în casă. "Boule, iar ai intrat încălțat, de parcă tu faci curățenie", zisese, și căzuse moartă în fotoliul bej, plușat. El era cel care făcea curățenie, din prima zi de după nuntă. Zece lei a luat pe fotoliu, dar l-ar fi dat și de pomană. 

Nea Pițu avea un apartament cu trei camere în cartierul cel mai sărac din cel mai sărac oraș din cel mai sărac județ din cea mai... Din România. Prea multe pentru el, prea puține pentru șapte persoane. Fiii lui aveau doi fii. Pe cel din Spania îl văzuse o dată, la spitalul de obstretică și ginecologie din oraș. Celălalt se născuse în Italia, unde părinții lui munceau și trăiau de câțiva ani buni. Nea Pițu nu știa ce meserii practicau fiii și nurorile lui, dar câștigau bine, pentru că femeile purtau bijuterii scumpe și pantofi nemaivăzuți. 

La început a fost dificil, mai ales în ceea ce privește utilizarea celor două băi, dar rutina se instalează cu celeritate, fără să bagi de seamă. Cum fiecare avea propriul program de somn și de activitate, în scurt timp lucrurile s-au așezat. Utilizau succesiv paturile, băile și bucătăria. Ușa de la intrare n-o mai folosea decât nea Pițu, care făcea cumpărăturile, după liste. Preferințele culinare difereau de la o persoană la alta, așa că nea Pițu a mai achiziționat un frigider, când a primit pensia. Unul argintiu, cu două uși, pentru că avea pensie specială.

În apartamentul lui nea Pițu se vorbeau nouă limbi. Copilul care avea un nume cu R vorbea cu mama lui în ucraineană, cu tatăl lui în română, iar la telefon în italiană sau în engleză. Copilul care avea un nume cu M vorbea cu mama lui în poloneză, cu tatăl lui în română, iar la telefon în spaniolă sau în engleză. Mama copilului care avea un nume cu R vorbea cu soțul ei în engleză sau în italiană, iar la telefon, cu rudele ei, în ucraineană sau în armeană. Mama copilului care avea un nume cu M vorbea cu soțul ei în spaniolă sau în engleză, iar la telefon, cu rudele ei, în poloneză sau în cașubă. Cei doi copii vorbeau între ei în engleză. Cele două femei nu vorbeau între ele. Cu toții vorbeau prost toate limbile amintite.     

Duminică, mama copilului care avea un nume cu R și familia ei sărbătoriră Floriile. Mama copilului care avea un nume cu M și familia ei sărbătoriră Floriile în duminica următoare, duminică în care mama copilului care avea un nume cu R și familia ei sărbătoriră Paștele. Mama copilului care avea un nume cu M și familia ei sărbătoriră Paștele în a treia duminică. Nea Pițu nu sărbători nimic în nici o duminică, pentru că aflase în tinerețe că religia este opium pentru popor.

Luni, în schimb, îl sună pe Maiorul Gicu Crăpan, cu care făcuse armata, și-l rugă să-i găsească un loc la un cămin de bătrâni mai acătării. Maiorul Gicu Crăpan găsi. Tot luni, dar mai pe seară, Nea Pițu îl sună pe ministrul Aleodor Ciofleică, fost coleg de școală, și-l rugă să-i găsească un cumpărător pentru apartament. "Nea Pițule, nea Pițule, mereu cazi în picioare", zise Aleodor Ciofleică și îi oferi un preț bun.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.