miercuri, 23 septembrie 2020

Despre politică

numai de bine! Așa credea Laurentin Cranț, un om dealtfel bun la suflet. Și o spunea ori de câte ori se isca vreo discuție despre alegeri. Conciliant, cum altfel. I-o spuse și lui Nea Panagache, simpatizant al Partidului Încordării Naționale, care credea că dimpotrivă, Partidul e-n toate cele ce sunt. Când auzi una ca asta, Nea Panagache se repezi la el și îl mușcă de-o ureche. De urechea stângă, firește. Fără preaviz. Laurentin Cranț își acoperi gura cu mâna, o luă la fugă pe culoar și se ascunse în toaletă. Mulțumit, Nea Panagache se duse la chioșc să-și cumpere covrigi. Înainte să plătească, îi povesti vânzătoarei pățania. Duamna Cicilica îl privi alb o clipă, apoi îi arse două palme muncite, de-i sări masca de la gură cât colo. Împărtășea ideile Partidului Științific Laborios, vezi bine. Nea Panagache se ridică vioi de jos, culese covrigii și plecă fără să plătească.

vineri, 11 septembrie 2020

Neață

nu se desparte nici în ruptul capului de mască. O poartă tot timpul, oriunde și în orice împrejurare. Nu pentru a se proteja pe sine sau pentru a-i ocroti pe ceilalți, așa cum s-ar putea crede. Nici vorbă. Îi urăște pe toți, fără discriminare și din adâncul inimii. Începând și terminând cu sine. Neață poartă mască pentru a-și ascunde fața. E cu totul și cu totul hidos. Pocit din cale-afară. Uluitor de respingător. Așa a fost el mereu. Din naștere. Poate chiar dinainte, dar asta nu se poate dovedi.

miercuri, 2 septembrie 2020

Luni

după duminică, Mituluță Spîrțariu se trezi pe la opt, cu ideea că în acea zi va înfăptui ceva cu totul nou, care urma să-i schimbe viața. Ce era de schimbat, Mituluță Spîrțariu nu prea știa. Dumnezeu îl urmărea uimit, chiar puțin încurcat, din colțul în care ședea pe un scăunel cu trei picioare. Până și El știa că lunea e fie o zi seacă, fie una spartă. Una din două. Nu-i nimic de făcut în privința asta. Dar parcă poți să știi... Hotărî așadar să mai zăbovească o vreme, doar-doar... Poate-poate... Pe la prânz, Dumnezeu se lămuri că pierdea vremea degeaba, așa că se întoarse la ora opt, iar la opt și o secundă plecă să-și scrie darea de seamă. Dumnezeul Lui era mai cârcotaș decât El. Un cârcotaș birocrat, asta era.