Razna pe ouate

Zice-se, pasămite, că virusul are o particularitate aparte, ceea ce, da, nu-i de ici de colo, se-nțelege. Domnul Răgălie afirmă că-i de rău, ba poate și mai și. În nici un caz altfel, pentru că n-are cum, cu ăștia. Nea Pițu susține tocmai invers, că nu-i de bine, dacă nu cumva și mai și. Firește, din cauza ălora dinainte, dacă nu chiar datorită. Dorel de la benzinărie zice că de fapt e așa și-așa, fără vreun accent anume. Colegii, aceleași secături dintotdeauna, îi dau dreptate, dar nu în totalitate, ci doar într-o privință, cel mult două. Grobete tace dubitativ în birou. Se gândește să-l concedieze pe Garaplecut. Maiorul Gicu Crăpan răcnește hotărât, fără încetare, că nu ne vede bine în viitorul apropiat, geopolitic vorbind. Statuia lui Lenin și-a vârât mâinile în buzunare, chiar dacă vânturile și ploile n-o deranjează. Nici groapa din trotuar. Nici urâții. Cei 13 ai lui Barletta nici atât. Poate doar fumatul.

Tanti Glafira a primit un metru cub de făină, dar drojdia i-a revenit surorii ei de la Tecuci, care avea rețeta. Minciunelele ei sunt numeroase și copleșitor de gustoase. Moș Fromiță de la parter mormăie la coadă că oricum nu-i ajunge pensia, așa că ce rost are. Domnului Profesor Săvârșeală de la trei i-a ajuns pensia, de mult, dar s-a terminat, așa că hoinărește după alta prin parcare, fără să-i bage în seamă pe Pielușcă și Scrobici, care se plimbă braț la braț. Domnișoara Ana-Sâna n-a terminat nimic, doar alege și tot alege, deoarece crede că știe sigur. Mardare în schimb culege, cu sprinteneală, de unul singur, așa cum au recomandat drastic autoritățile, dar mai ales Grupul Ad-hoc de Șuntare Optimizată. Gratis și fără dobândă. Hoituț Stârvașcu se dă cu capul de pereți. Limpezița ar vrea să simtă din nou gustul savarinelor de altă dată. Giulica își mesteca alene covrigul.

Brebuț a murit uimit, ca orice indolent. Brebuța a rămas așadar singură, dar intransigentă. Agigea Dodoașă îi învață pe alții cum să rateze o sinucidere. În schimb, Neață nu mai urăște pe nimeni, pentru că a găsit rostul. Duamna Cicilica de la chioș și-a pierdut capul, dar nu-i un motiv să se sperie. Nu și Begonia, care avea să  descopere mai târziu zborul. Libertea absolută îi va rămâne însă necunoscută. Ca și minciuna. Năucel Buimácea sughiță când își potrivi fesele pe scaun. Febleață îl privea scărpinându-se la ceafă. Știc Agherțoaiei se lăsă pe-o ureche. Zgâitul la bec câștiga teren.

Între timp, apartamentul lui Măfutel Enea de pe Strada Izbăvirii suferă transformări geometrice. Prin transpunere simpatetică, casa aleasă de Lipăică Moșcovel are probleme profunde de identitate, chiar dacă se află într-un cartier curățel și frumușel. Globalizarea ar trebui să fie alternativă, opinează semeț Maestrul Gogâlțan, cu gândurile aiurea. Moaștele Sfântului Ierarh Nifon se bucură de căldura soarelui, deși le-a cam uitat pe cele lumești. De Paşte credincioşii n-au putut lua Lumina, ci au primit-o, fără costuri suplimentare. Zvonurile se îmbulzesc care mai de care să se strecoare într-o ureche liberă. "A murit!" "A fugit!" "A furat!" Diamantul lui Gringoare încă așteaptă să fie descoperit. Nu și Timofte, care-și freacă palmele, privindu-l pe Ifosel Sfîrșilă-Rapan cum se ascunde de cei doi.

Administratorul Robotei e deseori flagrant, dar numai marțea, pe-nserat, conform fișei postului și programului afișat. Totuși programul s-a închis de luni, pentru că nu mai e voie, până la noi poziții sau dispoziții. Ministrul Aleodor Ciofleică nu spune nimic, doar cuvântează, așezat pe scaunul cel mai mâhnit din lume. Despre politică. Sora de la Tecuci a lui tanti Grafira are ulcer, tensiune arterială, ofiofobie și drojdie, dar, ca un făcut, niciuna nu-i folosește la nimic. Contrar aparențelor, Meșterul Năstrăpescu șmecherește chiar și acum, însă foarte puțin. Câinele Spoială, Motanul Mia și Limbache Clănțan-Pitești caută echitatea. Doar Câinele Spoială crede că a găsit-o. În așteptarea sfârșitului, Fostul Director Gustache nu mai caută nimic. Probabil că va ajunge în curând sub jetul de apă rece pornit din furtunul mânuit de Lipa Țușcă, de la care cumnatul ei, Formel Țușcă, învață mereu câte ceva. Steriluș Culeafă bate cuie într-o scândură. Ciumpel Fleoarță soarbe din supa de roșii. Utopilă Poticnici își face de lucru cu moartea. Trușcu Zgâșcă se lămurește cum stă treaba cu sufletul. Ploambă Ghizdoc doar urăște muștele.

Domnul Ponci se întrece în înțelepciune cu Dumnezeu. Spințioate Răbdan chiar e Dumnezeu, într-un anume sens. Oiuț nu e nimic, pentru că-i prea mic, dar de tăcut nu tace. Strigă într-una "Beți clor, prieteni!" De când servește primăria, Frusinel nu mai ascultă grindcore, mai ales în situația actuală. Dudău și Domnul Ciulamete se scaldă în culori care încă n-au primit un nume, iar Gârlan Budăneț este pe cale de a avea o revelație. Revelația lui Eulampiu fu că șapte vieți de câine nu-s deajuns. Crică Lingoare vede lucrurile altfel, ca nimeni altul, cu școală sau fără, și savurează un castron de fasole cu ciolan. Hrișcă Înrămătorul a aflat la rândul lui cum stă treaba și-l privește din rama meșterită de el însuși. Miușcă Tâmplarul a muncit de i-au sărit ochii, până când, în cele din urmă, s-a luminat. "Să salvăm planeta!" este noua deviză. Fără vreun motiv anume. Costârț șovăie, iar Domnul Șuie visează. Cinci ciori moțăie pe-o cracă. Polițistul Ambrozel Bulache notează de zor în agendă. Ce anume, nu se cunoaște.

Lăscărică împușcă răți pe net cu un repetent din cu totul altă țară și ia bătaie, pentru că tatăl lui a rămas fără serviciu și regretă că nu a rămas pe Marte. Bătaie ia și mama lui, pentru că i s-a dat. Li s-a dat și fraților lui și surorilor lui și vecinului Păciuiescu de la scara Ce. Domnul Dârjală are serviciu, dar doarme prost și ziua și noaptea, din cauza stresului anticipativ. Doamna Dârjală are la rândul dumneaei serviciu, cu care se mândrește peste măsură, pentru că e incasabil și l-a primit de la bunica dumneaei, de pe vremea când trăia. Trinel Hopulete, zis Cap-de-Bombă, lucrează de acasă, chiar dacă l-a părăsit unul dintre creiere, și nu încetează să-l plângă pe Brad Pitt. I-ar prinde bine oarecare înțelegere și compasiune, mai ales că prânzul nu i-a picat bine. Sbîrcică Grămădici nu mai cultivă papuci de plastic. 

Detașată de toți și de toate, Clisandra se lincărește într-un lighean, gândindu-se că dragostea e ca un cap în gură, numai că durează mai mult. Ca un făcut, Ieremiță s-a distanțat fizic doar de propriul ficat și nu mai poate bea nicidecum tescovină. Nici vodcă. Nici coniac. Nici apă nu bea, căci trebuie să se spele corect pe mâini. Țăndrel Rebeagă subliniază imediat că ne-a spus el toate astea de mult, le-a auzit la radio, cu precădere azi, în stația de tramvai. Nea Bobonea neagă, pentru că a aflat de la Ursul Aurică ce trebuie să faci când nu merge ceva, chiar dacă diferențele există. Laurentin Cranț se păstrează rezervat, pentru că n-a apucat să citească instrucțiunile. Relaxarea măsurilor sanitare pândește nevăzută, pregătindu-și chitanțierul. În oraș a început să plouă cu unghii, chiar în pragul sărbătorii. Sănătate, că-i mai bună decât toate! 

Notă: Textul se află în lucru și este modificat odată cu adăugarea textelor adiacente.