Minciuna

îi stă cocoțată pe vârful limbii, în vreme ce adevărul s-a pripășit undeva mai adânc, în gât. Ca urmare, chiar când creierul îl îndeamnă să dea frâu liber adevărului, minciuna țâșnește prima, în mod natural. Gureșă și sprințară. De capul ei, cum s-ar zice. Dar nu oricum. Spune Lătruș Boașcă doar ce se așteaptă oamenii să audă de la el. În plus, cum-necum, găsește justificări pentru orice. Mai întotdeauna-i merge. Rămâne și el uimit de ceea ce sunt oamenii dispuși să creadă, doar ca să-și păstreze liniștea sau ca să nu-și bată capul. Una peste alta, îi face să se simtă bine pe toți, chiar și-n zilele proaste. Pentru o vreme, ce-i drept, dar cine are pretenția de a se simți bine într-una, fără pauză?

Vai, ce copil frumos! Seamănă cu dumneavoastră. Are așa, o figură luminoasă. Și inteligent, fără îndoială. Sigur, cum spuneți! Cu pregătirea pe care o aveți... Nu știu cum se face, dar chiar mă gândeam că dumneavoastră ați fi rezolvat problema fără nici un efort. Nu mai departe decât ieri vorbeam cu soția că meritați mai mult de la viață. Arătați cu 20 de ani mai tânăr. Am crezut că fiica vă e soră. Atîta maturitate la o vârstă atât de fragedă. Un nemernic, firește, cum să părăsești o asemenea persoană? Fiți liniștit, va fi bine în cele din urmă. Și așa mai departe.

Când începu pandemia, Lătruș Boașcă nu-și făcu griji. Nu se putea să nu găsească el o soluție. Întotdeauna găsea. Nu se întâmplă însă așa. Mai întâi, restricțiile de circulație îl obligară să renunțe la diurnă. Înainte scotea câte ceva în fiecare lună, cu diurna. Destul. Avea o firmă de coborât colacul la WC, cu clienți în toată țara. Ani de zile treaba mersese ca pe roate. Nu coborau colacul bărbații, nici să-i tai. Numai că restaurantele și barurile se închiseră, hotelurile de asemenea, iar multe dintre firmele private își trimiseră angajații să muncească de acasă. Cu persoane fizice nu lucra, Lătruș Boașcă, iar instituțiile aveau preferații lor.

Când minți pe cineva în față, contează foarte mult expresia. La telefon, pe rețelele de socializare sau în scris ai nevoie de alte abilități, care lui Lătruș Boașcă îi lipsesc. Poate să mintă convingător doar când are interlocutorul în față. De aceea preferă întâlnirile directe. Dar ce faci când fața ți-e acoperită de mască? Când nu se vede dacă zâmbești sau ai o mină serioasă? Firma lui Lătruș Boașcă, neesențială, vezi bine, ajunse în pragul falimentului.

Nevestei nu-i spuse nimic din toate astea. Nici n-avea cum, de vreme ce ea credea că lucrează la primărie. De zece ani tot auzea că șeful lui îl aprecia și că îi promisese să-l avanseze când se va ivi ocazia. Credea, da. Așa cum credea și că autoturismul hibrid îl primise de la serviciu. Sau că vila o moștenise de la o mătușă. Îl crezuse pe Lătruș Boașcă chiar și când îi spusese că o confundase cu ea pe femeia cu care-l prinsese în dormitor. Ba chiar se simțise măgulită, pentru că respectiva era mult mai tânără, avea o siluetă de silfidă și sâni fermi, ca-n reclame.

În ceea ce privește mâncarea, Lătruș Boașcă e un conservator. Sarmale, tocăniță, iahnie de fasole, ciorbă de perișoare, astea-i plac, și alte câteva zeci de feluri, din aceeași gamă. Suficiente încât să asigure diversitatea. N-are nevoie de altceva. Iar nevasta, asta i-a gătit tot timpul, de când s-au căsătorit. Într-o duminică însă, se trezi în farfurie cu un preparat în care recunoscu o parte din ingrediente, dar într-o combinație care nu-i trezi deloc apetitul. Ceva dulce-condimentat, cu nume asiatic. Înfulecă tot, fără să crâcnească, și o lăudă luxuriant pe soție. Apoi se duse la baie și vomă discret. În duminica următoare, la prânz primi același preparat. "Așa l-ai lăudat săptămâna trecută, încât m-am gândit să-ți fac o surpriză plăcută", zise femeia. Lui Lătruș Boașcă aproape că-i dădură lacrimile. 

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.