Așteptarea

deveni treptat a doua sa natură. Fără vreun motiv anume. Tot așteptând, i se făcu cald. Se spălă pe față cu apă rece, deschise fereastra și privi o vreme blocurile. Apoi copacii. În cele din urmă mașinile. Oamenii mai puțin, doar în treacăt. Într-un târziu i se făcu foame. Cafetiera ouase mai devreme, dar nu mai avea pâine. Se gândi câteva minute, apoi băgă la cuptor trei cartofi. Odată copți, îi unse cu unt, presără sare și îi mâncă pe-ndelete. Moțăi o oră pe canapea. Visă că stătea pe un scaun pe holul boliclinicii, cu un bon de ordine cu trei cifre în mână. Îl trezi o sonerie din vecini. I se făcu sete. Berea se terminase. Coborî la magazinul de la parter și se întoarse cu două peturi la doi litri și o pâine. Turnă bere în halbă și o sorbi cu nesaț. Se făcuse întuneric. Nimeri întrerupătorul care trebuia la a treia încercare, ca întotdeauna. I se făcu frig. Îmbrăcă un tricou cu mânecă lungă. Tot așteptând, i se făcu somn. Se culcuși pe canapea și adormi cu televizorul deschis.

Dimineață se sculă devreme. Nu-i era foame. Oricum, mașina de tocat din cămară înfulecase toate murăturile. I se făcu chef de-o plimbare. Se îmbrăcă cu treningul, își trase teneșii în picioare și plecă în parc. Se așeză pe ultima bancă, singura care mai avea toate scândurile. Ham-ham, lătră un ciobănesc mioritic în românește. Woof-woof, îi răspunse în engleză un terrier. Wau-Wau, li se alătură un doberman în germană. Vau-vau, se băgă în seamă un ogar cu bunici din Pecs. Îi ascultă până i se făcu foame. Se întoarse acasă și fierse ouăle. Cleioase, așa cum îi plăceau lui. Pescui ultimii doi castraveciori din borcan și termină bucata de salam din frigider. Apoi se așeză în fotoliu. Acolo i se părea lui că aștepta cel mai bine.

Luni se spălă pe dinți și se duse la serviciu. Putea aștepta și acolo aproape la fel de bine, deși șeful era de altă părere. După-amiază cumpără îngrășăminte pentru begonii și un spray de vopsea. Ajuns acasă, descoperi că vaza de la Sovata rosese complet cozile trandafirilor. I se făcu foame. Savură o conservă de ton mărunțit. Îi pulsa durerea într-o măsea, așa că se programă telefonic la stomacolog. Emisiunea cu invitatul de la Partidul Înlemnirea Neamului îi căzu prost. Aproape că i se făcu rău. Bău o fiolă de albocalmin și căută ceva într-un sertar din bucătărie. Scotoci apoi în toate sertarele din casă, până când uită ce căuta. Duse gunoiul la ghenă. La lift, așteptarea era cea mai spornică. Peste noapte se trezi doar de două ori și privi tavanul câte un sfert de ceas.

Marți își tăie unghiile și se duse la serviciu. Responsabilul SSM îl puse să semneze în fișa de instruire individuală. Caligrafie frumos "cu stimă" și semnă dedesubt, fără să-i atragă atenția că îi scrisese numele cu â din a, în loc de î din i. Șeful îl lăudă în public, în timp ce din buzunarul de la piept i se ițea din când în când colțul ipocriziei. Când se întoarse acasă, îți prepară o pizza și mâncă jumătate din ea. I se făcu dor de ultima lui soție, de fel din Cracovia. Butonă telecomanda până găsi un film polonez. Unora dintre blocatari nu le plăcu filmul, așa că ciocăniră în caldorifer. Crică Lingoare folosi ritmuri autohtone, în vreme ce Lipa Țușcă alese să improvizeze. Închise televizorul și bău o bere, chiar dacă nu-i era sete. I se făcu somn. Dormi mai bine ca sâmbătă, dar mai prost ca duminică.

Miercuri se bărbieri și se duse la serviciu. Își făcu pontajul și schimbă câteva vorbe cu paznicul, care aștepta pe un tamburet să iasă la pensie. După-amiază mâncă cealaltă jumătate de pizza. Citi apoi un capitol dintr-o carte. Nu înțelese mare lucru, dar își făcu totuși o idee despre criminal și o puse ca semn, ca să știe unde a rămas. Se gândi că scriitorii urăsc misterele, de vreme ce se străduiesc atâta să le dezlege. I se făcu dor de prima lui soție, de fel din Țăndărei. Butonă telecomanda până găsi un film românesc. Pe la jumătate i se făcu somn. Când să închidă ochii, un țânțar i se așeză pe vârful nasului. Îl lăsă să se sature, ca să nu-l mai deranjeze și în noaptea următoare.

Joi se spălă pe față și se duse la serviciu. Se decise să schimbe ordinea dosarelor, din alfabetică în cronologică. Vorbi la telefon o jumătate de oră cu Măfutel Enea. La ora cinci se duse la stomacolog, care îi rezolvă un sfert din problemă. Zăbovi apoi în parc până seara. Acasă se așeză pe canapea și luă cartea de pe măsuță. Ideea despre criminal dispăruse, așa că nu mai știa unde rămăsese. Citi din nou capitolul de miercuri, dar tot nu înțelese mare lucru. Cum măsuța se refugiase zgribulită într-un colț, puse cartea pe parchet și se culcă.

Vineri bău un pahar de apă pe stomacul gol și se duse la serviciu. Nu apucă să facă nimic, pentru că era zi scurtă. Cumpără de la supermarket produsele de pe lista pe care o purta întotdeauna în portofel. Acasă băgă la cuptor o duzină de inele de ceapă în aluat și cât așteptă să se facă, urmări știrile. Mâncă pe îndelete inelele, apoi făcu un duș și se culcă imediat. Dimineața se trezi târziu. Se îmbrăcă cu treningul, își trase teneșii în picioare și plecă în parc. Se așeză pe ultima bancă, singura care mai avea toate scândurile.
- Mami, ce face nenea de pe bancă? întrebă un copil.
- Ce să facă, mamă, așteaptă, ca noi toți! răspunse femeia și grăbi pasul.


* Această proză este un link din hipertextul Destine contaminate.