Luni

după duminică, Mituluță Spîrțariu se trezi pe la opt, cu ideea că în acea zi va înfăptui ceva cu totul nou, care urma să-i schimbe viața. Ce era de schimbat, Mituluță Spîrțariu nu prea știa. Dumnezeu îl urmărea uimit, chiar puțin încurcat, din colțul în care ședea pe un scăunel cu trei picioare. Până și El știa că lunea e fie o zi seacă, fie una spartă. Una din două. Nu-i nimic de făcut în privința asta. Dar parcă poți să știi... Hotărî așadar să mai zăbovească o vreme, doar-doar... Poate-poate... Pe la prânz, Dumnezeu se lămuri că pierdea vremea degeaba, așa că se întoarse la ora opt, iar la opt și o secundă plecă să-și scrie darea de seamă. Dumnezeul Lui era mai cârcotaș decât El. Un cârcotaș birocrat, asta era.

În tot acest timp, Mituluță Spîrțariu își văzuse de-ale lui. Mic dejun, toaleta, privit pe fereastră, vorbit la telefon... Peste noapte se visase morcov și mai simțea încă un ușor gust de pământ. Kastanoziom sau poate cernoziom. După ce o șterse Dumnezeu, își pregăti o salată de hamsii cu ceapă tăiată Julien și se așeză în fața calculatorului. Gândul că va înfăptui ceva cu totul nou stăruia undeva, în spate, i se uita peste umăr. "În Bielorusia, un angajat al uzinei "Belaz" i-a arătat penisul jurnalistului rus de propagandă Vladimir Soloviev. Muncitorul Anatolii a recurs la acest gest după ce Soloviev l-a întrebat ce se întâmplă acum în țara sa. Totul s-a petrecut în direct, astfel că scena nu a putut fi evitată."

Gândul îi dădu un ghiont chiar în rinichi. "Bine, bine!", mormăi iritat Mituluță Spîrțariu, care-și prețuia rinichii în mod deosebit. Ca s-o spunem pe-aia dreaptă, își prețuia toate părțile trupului și le îngrijea cum putea el mai bine. Așa îl învățase mama lui. În acest fel ajunsese să fie mai bătrân decât fusese vreodată vreun bărbat din familia Spîrțariu. Decupă o latură a cutiei de carton în care primise joi frigiderul cel nou și scrise pe ea, cu un marker violet, "Viața tuturor contează!". Apoi ieși în Piața Victoriei, ținând pancarta deasupra capului.

În două ore se strânseră în jurul lui câteva zeci de persoane diverse. Crică Lingoare striga la intervale neregulate "Șo pe ei!". În rest, liniște. Primul ziarist sosit la fața locului se repezi să-i ia un interviu, iar Mituluță Spîrțariu nu se opuse. Răspundea însă cam razna, pentru că pândea momentul potrivit să facă gestul. Interviul se termină, fără ca el să identifice clipa. "La revedere!", îi spuse ziaristul. "La revedere!", răspunse Mituluță Spîrțariu și-și scoase penisul. Vezi bine, alt prilej nu mai avea.

După o clipă de stupefacție, mulțimea se repezi la el. O femeie cu mască chirurgicală îi smulse penisul și-l aruncă la porumbei. Rațe nu erau în Piața Victoriei. Alte femei îi smulseră mâinile și picioarele, iar un preot ortodox îi zdrobi nasul cu cădelnița. Câinele Spoială ridică piciorul drept din spate și urină fix în buricul lui. Numaidecât, polițiștii năvăliră asupra demonstranților și îi snopiră pe toți, fără deosebire, pentru nerespectarea normelor sanitare. Pe unii îi chelfăniră, iar pe alții îi mătrășiră. Lui Nea Pițu îi sparseră dinții. Domnul Dârjală se alese cu o ureche sfâșiată. Tatăl lui Lăscărică își înghiți mărul lui Adam. Dorel de la benzinărie îi scoase un ochi Polițistului Ambrozel Bulache. În scurt timp se împrăștiară cu toții, care pe asfalt, care pe la casele lor.

Mituluță Spîrțariu se hotărî să plece și el. Mai întâi își fixă mâinile și picioarele la loc și își deszdrobi nasul. Penisul zăcea acolo unde îl aruncase femeia cu mască chirurgicală. Porumbeii nici nu se atinseseră de el. Uguiau de jur împrejur și ciuguleau firimituri. Mituluță Spîrțariu ridică de jos boțul vinețiu de carne și îl puse în buzunarul cămășii. Ajuns acasă, termină salata de hamsii cu ceapă, se îmbrăcă în pijama și se culcă.

Dimineață se trezi pe la opt, cu ideea că viața nu i se schimbase nici o iotă. Pe scăunelul cu trei picioare din colț ședea maică-sa. Purta mască și rochia cu crizanteme cu care o înmormântase cu mulți ani în urmă. Hainele lui nu mai erau pe scaun. Din baie se auzea huruitul regulat al mașinii de spălat. "N-ai golit buzunarele, este?" o întrebă pe femeie, doar ca să nu tacă. "Asta e. Oricum, numai belele mi-a adus", mormăi Mituluță Spîrțariu. De cernoziom era gustul.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.