apăru mai întâi pe locul de unde străjuise neclintită, vreme de 30 de ani, edificarea noii societăți. Din senin, din iarbă verde. Televiziunile o luară razna în timp real. Rețelele de socializare prinseră a sfărâi. Până să apară polițiștii, în jurul statuii se adunaseră zeci de cetățeni de bună credință. Care mai bucuroși, care mai furioși. Câțiva tineri împărțeau deja fluturași care înfierau capitalismul nelegiuit și desuet. Cu o revigorată mânie proletară. Purtau tricouri cu Che Guevara. Lui Lenin nu părea să-i pese, chiar dacă nu mai avea soclu și stătea cam într-o rână. Privea neabătut în zare pe deasupra gloatei, de la înălțimea celor șapte metri, cu drepta încleștată de reverul paltonului.
Macaraua de 65 de tone sosită pe la prânz nu reuși nici măcar să clintească statuia. Un specialist pipăi cauciucurile. Altul măsură lungimea brațului cu o ruletă de trei metri. "Hai sictir, trădătorilor!", zise un domn care purta 13 decorații în formă de stea pe pieptul costumului bleumarin. Nu apucă să continue, pentru că un ochelarist slăbănog îi sparse dinții cu muchia leptopului. Puștoaica din spate îi crăpă capul slăbăgonului cu un ceainic japonez de fontă. Vuietul gloatei stârni reacții. Se auzi un ordin și jandarmii risipiră mulțimea. Chiote, fluierături, huiduieli. Rămas singur, Lenin trase o bășină care răsturnă carul de reportaj al Televiziunii Române.
Când se crăpă de ziuă, calaseră deja macaraua de 150 de tone. "Foarte interesant", spuse un invitat la o emisiune televizată. "De unde a avut guvernul bani să închirieze o asemenea macara?". "Dacă aș fi fost eu președinte, nu s-ar fi întâmplat una ca asta", declară un alt invitat, la o altă emisiune. Lenin nu mai avea decât cinci metri înălțime, dar înghițea lumina ca o gaură neagră. Jandarmii amplasară reflectoare de jur împrejur. Macaraua se scremu de la nouă la cinci să salte statuia, dar nu reuși. Între timp, Lenin își descheiase nasturii de la jiletcă și-și suflase nasul de două ori, cu degetele. La cinci și cinci dispăru dintr-odată, așa cum apăruse. La șase mai zăboveau prin zonă doar o duzină de gură-cască și-un bețiv care răcnea "Treceți batalioane române Carpații".
După șase zile, bolșevicul apăru în Parcul Regele Mihai I al României. Avea doar patru metri și-și vârâse mâinile în buzunare. Din mulțime se scandau nume de conducători împușcați. Se fluturară steaguri, se strigară lozinci, se sparseră capete, se rupseră mâini și picioare. Un puști se cățără pe umerii statuii și împroșcă gloata cu un jet de urină. Într-un târziu se iviră jandarmii, dar nu și macaraua. Autoritățile învățaseră mersul. Până seara, statuia mai scăzu cu un metru. Încă mai putea privi pe deasupra mulțimii, Lenin. Se dezbrăcase de palton și-și suflecase mânecile cămășii, de parcă s-ar fi pregătit să se apuce de treabă. O jurnalistă se gândi să-i ia un interviu, dar când să se apropie, statuia vup, dispăru.
Lenin se mai ivi încă de două ori în următoarele săptămâni, în diferite puncte ale orașului. De fiecare dată, tot mai mic. Ultima oară, nu depășea un metru și jumătate și era desculț. Un sobor de preoți, debarcați dintr-un microbuz Mercedes, aruncă o afurisenie asupra lui. Nea Nelu îi lăsă să termine și se apropie să dea mâna cu idolul lui, dar Lenin nu catadicsi să scoată mâinile din buzunare. Spre seară, statuia scăzuse sub un metru. Tinerii cu tricouri cu Che Guevara o răsturnară într-un sac de rafie și fugiră cu ea. Se spune că au vândut-o unui colecționar american, pe o sumă care a acoperit cheltuielile campaniei electorale.
Când se crăpă de ziuă, calaseră deja macaraua de 150 de tone. "Foarte interesant", spuse un invitat la o emisiune televizată. "De unde a avut guvernul bani să închirieze o asemenea macara?". "Dacă aș fi fost eu președinte, nu s-ar fi întâmplat una ca asta", declară un alt invitat, la o altă emisiune. Lenin nu mai avea decât cinci metri înălțime, dar înghițea lumina ca o gaură neagră. Jandarmii amplasară reflectoare de jur împrejur. Macaraua se scremu de la nouă la cinci să salte statuia, dar nu reuși. Între timp, Lenin își descheiase nasturii de la jiletcă și-și suflase nasul de două ori, cu degetele. La cinci și cinci dispăru dintr-odată, așa cum apăruse. La șase mai zăboveau prin zonă doar o duzină de gură-cască și-un bețiv care răcnea "Treceți batalioane române Carpații".
După șase zile, bolșevicul apăru în Parcul Regele Mihai I al României. Avea doar patru metri și-și vârâse mâinile în buzunare. Din mulțime se scandau nume de conducători împușcați. Se fluturară steaguri, se strigară lozinci, se sparseră capete, se rupseră mâini și picioare. Un puști se cățără pe umerii statuii și împroșcă gloata cu un jet de urină. Într-un târziu se iviră jandarmii, dar nu și macaraua. Autoritățile învățaseră mersul. Până seara, statuia mai scăzu cu un metru. Încă mai putea privi pe deasupra mulțimii, Lenin. Se dezbrăcase de palton și-și suflecase mânecile cămășii, de parcă s-ar fi pregătit să se apuce de treabă. O jurnalistă se gândi să-i ia un interviu, dar când să se apropie, statuia vup, dispăru.
Lenin se mai ivi încă de două ori în următoarele săptămâni, în diferite puncte ale orașului. De fiecare dată, tot mai mic. Ultima oară, nu depășea un metru și jumătate și era desculț. Un sobor de preoți, debarcați dintr-un microbuz Mercedes, aruncă o afurisenie asupra lui. Nea Nelu îi lăsă să termine și se apropie să dea mâna cu idolul lui, dar Lenin nu catadicsi să scoată mâinile din buzunare. Spre seară, statuia scăzuse sub un metru. Tinerii cu tricouri cu Che Guevara o răsturnară într-un sac de rafie și fugiră cu ea. Se spune că au vândut-o unui colecționar american, pe o sumă care a acoperit cheltuielile campaniei electorale.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu