Sfântului Serafim, cetățeanul Steriluș Culeafă află pe aragaz un bilet. Pe bilet scria "Ai o misiune istorică". Atât. În loc de semnătură, se lățise o pată de maioneză semănând cu Arhanghelul Gabriel. Pus în fața unui asemenea fapt, cetățeanul Steriluș Culeafă găsi cu cale să-și tragă nasul. Neobținând rezultatul scontat, se scărpină vârtos în creștetul capului. Apoi se uită în stânga. Nimeni. Frigiderul cel vechi ridică din umeri. Se uită în dreapta. Nimeni. Dulapul cu mânerele rupte clipi încurcat. Ridică privirea. Nimeni. Doar plafoniera, plină de muște moarte. În jos nu se uită. Nu-și cobora privirea nici măcar la toaletă. Nu el. Se așeză pe scaun și căzu pe gânduri. În cele din urmă mototoli biletul, îl aruncă în coșul de gunoi și se duse la culcare, fără să se descalțe de bocanci. Avea el alte probleme.
Dimineață, cetățeanul Steriluș Culeafă află din nou biletul pe aragaz. Fără nici o cută, foaia. Parcă-parcă Arhanghelul Gabriel era puțin încruntat. Atât. Văzând una ca asta, se duse, fără să mai stea pe gânduri, în sufragerie. Scoase cuiele din scândura în care le bătea în fiecare zi și-și fixă unul dintre ele cu vârful pe încheietura mâinii stângi. De-abia apoi căzu din nou pe gânduri. Îi lipsea cea de-a treia mână, care să apuce ciocanul. După trei minute înșfăcă telefonul și-și sună toți apropiații. Cam după un ceas, când se adunară cu toții, cetățeanul Steriluș Culeafă luă ciocanul și-și bătu un cui în cap.
Câteva clipe domni liniștea. În cele din urmă, Sileață Curecheală smulse ciocanul din mâna cetățeanului Steriluș Culeafă și-și bătu numaidecât și el un cui în cap. Întocmai așa făcură și Pilică Spânț, Căpăcel Țop, Pustulică Smârc, Trușcu Zgâșcă și toți ceilalți. Ultimul rămase Hoituț Stârvașcu. Ca să nu se creadă că ar fi ezitant, își bătu două cuie. "Țt-țt-țt" făcu cetățeanul Steriluș Culeafă clătinând capul de la stânga la dreapta. Apoi apucă la rândul lui ciocanul și-și bătu în cap patru cuie, fără pauză. "Uăăăă" se mirară cei care nu aveau decât un cui în cap. Hoituț Stârvașcu se miră și el în rând cu ei, ca să nu bată la ochi. Apoi, dorindu-se de folos, se oferi să se ducă să mai cumpere cuie, pentru că se terminaseră. Ceea ce și făcu.
Când intră pe ușă cu punga de cuie, Hoituț Stârvașcu nu mai auzi decât "... istorică". Ceea ce nu putea fi decât de bine, firește. Cetățeanul Steriluș Culeafă înhăță punga, se repezi pe holul blocului, se opri în fața ușii apartamentului de vizavi și sună. Ifosel Sfîrșilă-Rapan deschise, dar până să apuce să spună ceva, se trezi cu un cui bătut în cap. "Așa!", zise Pilică Spânț. Căpăcel Țop râse mulțumit. Pustulică Smârc își făcu cruce. Trușcu Zgâșcă împreună palmele în dreptul pieptului și sughiță, cu privirea înălțată spre tavan. Ceilalți aplaudară. Hoituț Stârvașcu holbă ochii și deschise gura, dar nu spuse nimic. La fel procedă cetățeanul Steriluș Culeafă și cu Mituluță Spîrțariu, vecinul din dreapta, proaspăt ieșit din comă. Apărut de nicăieri, Polițistul Ambrozel Bulache își țuguie buzele și notă totul în agendă.
Formel Țușcă, locatarul de lângă lift, se dovedi un rebel, încercând să-i trântească ușa în nas cetățeanului Steriluș Culeafă. Vigilent, acesta strecură vârful bocancului în deschizătura ușii și-i înfipse mâna în piept. Se iscă încăierarea. Mai mulți vecini ieșiră la uși și începură să huiduie. Lătruș Boașcă trecu din propriul balcon în cel al lui Formel Țușcă și, ajuns în spatele lui, îi pasă un pămătuf de praf. Formel Țușcă îi înfipse pămătuful în ochi cetățeanului Steriluș Culeafă, îl împinse afară și închise ușa. Cetățeanul Steriluș Culeafă își pierdu echilibrul și se prăvăli pe spate. Buf! Rămase nemișcat. Câteva clipe domni liniștea. Hoituț Stârvașcu își luă inima în dinți și-i strivi mutra cu călcâiul, fornăind. Ca la un semn, Pilică Spânț îi trase un șut în coaste. Căpăcel Țop îl lovi năpraznic între picioare. Pustulică Smârc își luă avânt, sări și ateriză cu tălpile pe pieptul lui. Trușcu Zgâșcă îl scuipă. Când se liniștiră lucrurile, Hoituț Stârvașcu își pipăi cele doi cuie înfipte în cap și zâmbi. "Ai o misiune istorică", îi șopti Sfântul Oligarhie, care se ținuse deoparte până atunci.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu