Hoituț Ștârvașcu

se repezi cu capul în perete. Simți ceva cedând moale și căzu în cur. Nu-l durea nimic. Se ridică, își luă avânt și se repezi pentru a doua oară cu capul în perete. Căzu din nou în cur. În peretele de rigips apăruseră două spărturi noi, sensibil egale cu celelalte. Nevastă-sa se așezase pe un scaun și-l privea. Căpătase obiceiul ăsta, să se așeze pe scaun când avea el ceva de spus. Hoituț Ștârvașcu o înjură de mamă, de morții mamei și de Dumnezei. De parcă ar fi mai mulți, Doamne! Căpătase obiceiul ăsta, s-o înjure când o vedea stând pe scaun și privindu-l fără să spună nimic. Își luă din nou avânt și se repezi cu capul în fereastră. Geamul termopan se crăpă, dar nu cedă. 

Hoituț Ștârvașcu se eliberă de perdeaua care-l învăluise, se duse pe hol, smulse ușa de la debara, cotrobăi prin cutii și alese un cui nici mare nici mic. Lui Hoituț Ștârvașcu nu-i plăceau exagerările. Se întoarse în sufragerie. Nevastă-sa stătea pe scaun, sorbea dintr-o ceașcă de cafea și vorbea la telefon. Cu o fată, se pare. Din când în când spunea "Hai, făi fată, chiar așa?". Chipurile nu credea ceea ce auzea. Hoituț Ștârvașcu se așeză pe podea și încercă să înfigă cuiul în priză. Uitase că atunci când renovase apartamentul montase prize cu protecție pentru copii. Se duse din nou la debara, mai luă un cui, de aceeași dimensiune, se întoarse în sufragerie și încercă să înfigă în priză ambele cuie în același timp. După patru-cinci încercări reuși. Nu-i la-ndemâna oricui. Se făcu întuneric. 

- A picat netul! urlă Mielușcă Stârvașcu din camera lui. M-ați spart! S-a dus dracu' concursul!

- Spune-i lu' tac-tu! îi răspunse femeia.
- A picat netul, tată! urlă din nou Mielușcă Stârvașcu.  
Hoituț Stârvașcu se ridică, se duse la tabloul electric și ridică pârghia siguranței diferențiale, la lumina brichetei. Apoi se întoarse în sufragerie.  
- Ce-avem la cină? o întrebă el pe nevastă-sa, care sporovăia în continuare la telefon.
Femeia nu apucă să răspundă, că se auzi soneria de la ușă. Hoituț Stârvașcu se duse și deschise.
- Iartă-mă, vecine, că te deranjez la ora asta, dar am auzit niște zgomote suspecte! zise Corduș Semețeală, curățel și frumușel, ca de obicei. De la dumneavoastră sau...
- Nicidecum, vecine, nicidecum! răspunse Hoituț Stârvașcu. Poate de la Brebuț, de-alături. Noi tocmai ne așezam la masă.

Corduș Semețeală ridică din umeri și plecă.

- Șnitel de pui cu piure de cartofi! răspunse nevastă-sa. Dar nu mai avem farfurii. 

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.