Polițistul Ambrozel Bulache

se scobea în nas la intersecția dintre Strada Izbăvirii și Calea Succesului. Se așezase pe o bancă în fața blocului fără ferestre construit de primărie pentru migranți și privea statuia de peste drum, care nu-i spunea nimic. Ea vorbea, sărmana, din toate faldurile ei de bronz, dar Polițistul Ambrozel Bulache nu auzea nimic. "Un căcat", concluzionă el și se ridică anevoie. Miușcă Tâmplarul îl evită în ultima clipă, cu o fentă din gleznă, dar se dezechilibră și didușul pentru colecția de măști a lui Nea Pițu se făcu țăndări. Grobete mătură țăndările, le vărsă într-un sac de gunoi pe care scria "The best fader in turkey" și dispăru pe ușa Direcției de Generare a Suprafețelor prin Înfășurare. Polițistul Ambrozel Bulache își întinse oasele și-și încheie șlițul.   

Tocmai atunci se ivi de după colț Ana Stârvașcu, fostă Ghizdoc. Mică, negricioasă, slabă, cu gâtul subțire și cu un neg păros în bărbie. Cu o mână târa după ea doi copii unisex, cu alta căra două valize din carton de crocodil ecologic și cu cea din urmă butona telefonul. De doi ani nu ieșise din apartament, așa că uitase străzile. De parcă avea unde se duce. Se împiedică de umbra lui Miușcă Tâmplarul, căzu în genunchi și-și juli ciorapii. Atunci dădu cu ochii de Polițistul Ambrozel Bulache.

- Heil, domnule colonel! scandă ea și se ridică, fără să scape din strînsoare nici copiii, nici valizele, nici telefonul. Copiii râdeau, valizele bombăneau, iar telefonul, supărat, se închisese. 
- Bună ziua! răspunse Polițistul Ambrozel Bulache, fără s-o contrazică. Te pot ajuta cu ceva?
- Da, sigur, dacă se poate! A trebuit să plec de-acasă pentru că m-a bătut bărbate-miu! zise Ana Stârvescu, fostă Ghizdoc. Futu-i zidul mă-sii! continuă ea, cu înjurătura favorită, învățată de la o altă Ana, care nu mai era în viață.

Polițistul Ambrozel Bulache scoase agenda, își puse ochelarii și notă ceva.
- Înțeleg ce spui, dar lucrurile-astea se-ntâmplă fără să vrei! Ca ploaia sau ca amenzile, dacă mi-e permisă comparația! Sunt convins că a fost doar o scăpare. Eu zic așa: du-te la atelierul de descâlcit relațiile care e chiar aici, după colț, ia o lecție de tăcere dubitativă de la manechinul didactic de acolo și întoarce-te acasă.  

Odată spuse toate acestea, drumurile lor se despărțiră. Ana Stârvașcu, fostă Ghizdoc, se îndreptă spre atelierul de descâlcit relațiile, Miușcă Tâmplarul o coti pe Strada Izbăvirii, iar Polițistul Ambrozel Bulache își continuă rondul. Până la încheierea programului despărți cu lovituri ușoare de bulan doi tineri care se sărutau, îi împăcă repede, cu doar câteva scaltoace, pe doi vecini care se încăieraseră la o partidă de table, împrăștie fără prea multe fasoane o gașcă de neesențiali care protestau în fața primăriei, ajută cu un brânci o babă rujată care ezita să treacă strada și confiscă sticla de vodcă a unui puști care dormea pe spațiul verde. După încheierea programului bău șase beri cu Tatăl lui Lăscărică la "Doi netoți", apoi plecă spre casă. 

- Iar ai fost la băut, la dracu' să te ia! șuieră maică-sa printre cei trei dinți rămași, după ce-i deschise ușa.
- Nu mamă, am băut doar o bere cu șefu'! Se aude că m-ar avansa! minți Polițistul Ambrozel Bulache.
- Hai, stai jos, că avem de vorbit! continuă bătrâna. Uite, mi-am modificat testamentul.
- M-ai trecut și pe mine? se învioră Polițistul Ambrozel Bulache.
- În vechiul testament nu erai, dar în ăsta nou ești! răspunse femeia. Trebuie să te-ngrijești să mă-ngropi pe Marte.
- Pe Marte, mamă? se arătă mirat Polițistul Ambrozel Bulache. Nu-i cam departe?
- O fi, dar măcar atâta lucru poți să faci și tu pentru mine, că te-am crescut singură, dar cu sacrificii. Am auzit la televizor că acolo nu sunt nici bacterii, nici viruși, nici nimic. Adică o să rămân în vecii vecilor așa cum mă vezi și cum te văd. Să crape de necaz tac-tu, care-a putrezit la Buna Vestire. 
- Bine, mamă! Dacă zici tu! zise Polițistul Ambrozel Bulache în timp ce-și scotea agenda, să noteze.
- Să mă-mbraci cu rochia aia de mătase cu flori și să-mi pui basmaua albastră, luată de la Sovata! continuă bătrâna. Slujba s-o țină Părintele Giumbuș, că nu sare din cuvinte. Și la înmormântare să n-o văd nici pe cumnată-mea, nici pe scorpia aia de Procopseasca. 
- Bine, mamă! Așa va fi! confirmă Polițistul Ambrozel Bulache, în timp ce nota în agendă.

- Acum du-te la culcare, că mâncarea ți-ai băut-o! încheie femeia.

Polițistul Ambrozel Bulache închise agenda, o lăsă să alunece în buzunarul de la piept și se ridică să plece în camera lui.

- Ah, cât p-aci să uit! reveni femeia. Mâine să-i tragi o chelfăneală nesimțitului ăla de Corduș Semețeală, că m-a salutat azi așa, într-o doară. Și să nu te mai scobești în nas, că râd vecinele de mine.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.