Domnul Dârjală

crede tot ce aude și nu contrazice pe nimeni. În opinia Maiorului Gicu Crăpan, așa arată cetăţeanul perfect: fără discernământ şi fără spirit critic. Domnul Dârjală nu înțelege noțiunea de spirit critic. A învățat de la televizor că orice poate fi demonstrat, dacă ai o minimă abilitate de exprimare și oarecare sprinteneală a minții. În schimb, consideră discernământul un accesoriu important, pe care fără îndoială că îl posedă. De pildă, decide în fiecare dimineață să se trezească, deși cochetează periodic cu ideea de a n-o mai face. 

Pionierul Caius Jenel Dârjală a crezut din toată inima că societatea comunistă reprezintă viitorul luminos al omenirii. Studentul Caius Jenel Dârjală a aflat de la Domnul Profesor Săvârșeală că acelaşi comunism este un sistem criminal. Înainte de '89, Tovarășul Profesor Săvârșeală fusese titular al cursului de socialism ştiinţific. Domnul Dârjală nu s-a îndoit nici o clipă de adevărul celor două idei, contradictorii în opinia unora.

Într-o primăvară, Domnul Dârjală s-a trezit la ușă cu Aleodor Ciofleică. Acesta i-a înmânat o sacoşă cu o sticlă cu ulei, un kilogram de zahăr, un pix roşu, un calendar de buzunar şi o broşură format A5. În broșură se spunea că partidul lui Aleodor Ciofleică era singurul care putea aduce bunăstarea în România. Nu se preciza de unde urma să o aducă, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe Domnul Dârjală să creadă tot ce a citit. Ca urmare a sunat-o pe bunica lui şi i-a mulţumit pentru ulei. A împărţit zahărul cu familia. A pus pixul în buzunarul de lângă inimă. I-a trimis o scrisoare cu toate doleanţele sale candidatului de pe calendar. A votat partidul prezentat în broşură.

La o lună după alegeri, s-a prezentat la directorul uzinei la care lucra, i-a pus pe birou o monedă de un leu şi i-a spus că doreşte să cumpere secția de prelucrări prin așchiere, renumită pentru calitatea produselor. Datorită abilităţilor care i se citeau pe chip, nu i-a fost greu să-şi găsească un alt serviciu. Într-o miercuri, la prânz, a citit în ziarul cu care mama lui îi învelise sandvişurile că dacii sunt strămoşii tuturor popoarelor latine, că ei au inventat scrierea şi mai tot ce e pe planetă, cu excepția trotinetei și a săpunului lichid, şi că occidentalii ne fură toate bogăţiile şi frumuseţile patriei. A acceptat ca adevărate toate aceste afirmaţii.

Într-o altă primăvară, Domnul Dârjală l-a întâlnit din nou pe Aleodor Ciofleică. De această dată îi zâmbea complice dintr-un calendar de perete cu sigla unui alt partid. Și acest partid era singurul care putea aduce bunăstarea în România. Tot nu se preciza de unde urma să o aducă. A votat acest partid, fără să ezite. La centrul de votare i-a înmânat ştampila o domnişoară fermecătoare. Domnul Dârjală nu s-a mirat, căci ştia că exercitarea drepturilor constituţionale este calea spre o viaţă împlinită. A doua zi, el şi domnişoara au savurat câte o savarină la cofetăria Vise dulci. Domnişoara i-a vorbit despre cum vor să-i asasineze bogaţii pe săraci cu vaccinuri, iar el i-a povestit un articol despre marea înşelătorie a americanilor legată de aselenizare şi despre convingerea lui că Pământul este o farfurie întinsă. Apoi a cerut-o de soţie.

În anii următori, Domnul Dârjală i-a povestit Doamnei Dârjală tot ce afla. Că salariile vor fi mai mari pe dinăuntru și mai mici pe dinafară. Că tunelurile de sub Marea Neagră și de sub Munții Carpați sunt invers, mai mici pe dinafară și mai mari pe dinăuntru. Că o vor duce mai bine, dar vor trebui facute economii. Că dacă nu ne vor omorî tehnologia 5G, un asteroid, schimbările climatice sau alimentele nesănătoase, oculta mondială ne va transforma în sclavi. Că toți românii sunt corupți, dar de mâine nu vor mai fi. Că musulmanii ne vor invada și ne vor fura tradițiile strămoșești. Că în toate instituțiile statului vor fi numai oameni competenți, numiți în funcții de rudele sau prietenii lor.

Prea multele adevăruri aflate începuseră să-l tulbure pe Domnul Dârjală înainte ca pandemia să înspăimânte România. Informațiile legate de coronavirus au fost ocazia, iar nu cauza. Așa o harababură s-a produs în mintea lui, încât nu mai știa cum să se comporte. Își punea masca și mănușile când intra în apartament și și le scotea când pleca. Stătea minute întregi în fața carafei cu apă și a sticlei de spirt, fără să se poată hotărî pe care s-o bea și cu care să se spele. Dormea prost și acasă și la serviciu. În loc să anuleze abonamentul la teatru, a donat o sumă substanțială Asociației pentru Reabilitarea Gândacului de Colorado. Pe stradă, a salutat o vreme pe toată lumea, pentru că din cauza măștilor toți arătau la fel. Apoi n-a mai salutat pe nimeni. Nici măcar pe Doamna Dârjală. Doamna Dârjală s-a supărat, a divorțat online și s-a mutat în celălalt dormitor. "Totul va fi bine", spuse cineva la televizor. Domnul Dârjală își puse masca și mănușile și se așeză pe un scaun, la fereastră.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.