Diferențele

cele mai vădite dintre Lionel și Costârț sunt cele de ordin fizic. Sar în ochi de cum pătrund într-o încăpere. Ba chiar puțin înainte, s-ar putea spune. Lionel intră întotdeauna primul. Cască ușa doar pe jumătate și își pleacă fruntea, ca să nu se lovească de partea de sus a tocului. Din acest motiv, femeile îl consideră politicos, iar bărbații obedient. Costârț trebuie să lărgească deschiderea pentru a putea trece. Ca să apuce clanța, ridică mâna la nivelul pieptului. Burta proeminentă îl obligă să-și țină bustul puțin înclinat spre înapoi. Ca urmare, femeile îl socotesc demn, iar bărbații fudul.

Lionel are o claie de păr zbârlit în toate părțile și obrajii întotdeauna proaspăt rași. Costârț a chelit de tânăr, cam de când a început să poarte barbă. Tot cam de-atunci a rămas cu nasul turtit și cu o pleoapă căzută, în urma bătăii încasate de la minerii lui Miron Cosma, care l-au crezut intelectual. O bazaconie. Ultimul volum deschis de Costârț, "Din lumea celor care nu cuvântă", mai zace încă pe undeva, cu colțul paginii numărul 14 îndoit. În schimb, Lionel citește ore întregi în fiecare zi, cărți de tot felul. Beletristică, dar și istorie și filosofie, ba chiar biografii și jurnale.

De două ori pe lună, de primăvara până toamna, Costârț se duce la pescuit cu Crică Lingoare. S-au cunoscut la o ședință a asociației de proprietari. Au fost singurii care n-au scos nici o vorbă. Lionel își găsește liniștea ordonând și clasificând colecția sa de cutii de bere. Are peste trei sute. În restul timpului urmărește documentare și cultivă orhidee. Costârț nu înțelege rostul florilor și se dă în vânt după filmele de la Hollywood. Lionel își petrece concediile la casa de la țară, moștenită de la o rudă generoasă, în vreme ce lui Costârț îi place să călătorească prin lume ori de câte ori are ocazia.

Cu toate aceste diferențe, Lionel și Costârț sunt prieteni de-o viață. Se întâmplă din când în când ca părerile lor să se bată cap în cap, dar nu-i o problemă. Dimpotrivă. Împărtășesc același sistem de valori, iar ideile lor se învârt într-un cadru comun. Ore întregi vorbesc despre una sau alta. Lionel cu o sticlă de țuică la îndemână, Costârț cu o carafă de vin. Se contrazic, dar se și înțeleg. De vreo două-trei ori chiar s-au luat de guler, însă s-au împăcat repede. Fără resentimente sau amintiri neplăcute. Amândoi prețuiesc aceste dueluri verbale, care le dau echilibrul de care au nevoie. 

Când măsurile împotriva pandemiei puseră capăt întâlnirilor, cei doi își deschiseră câte un cont de Facebook. Lionel își alese o fotografie de profil recentă, în care zâmbea pierdut. Tâmp, în opinia lui Costârț, care posta în fiecare săptămână câte o poză dintr-un set din liceu, de pe vremea când purta plete. Fiecare își alcătui cercul său de prieteni. Cele două cercuri nu aveau nici un punct comun. Într-o miercuri, Lionel preluă o caricatură din "Charlie Hebdo" cu un pescar gras și chel care încerca să prindă pirahna cu penisul său subminimal. Comentariile grobiene ale prietenilor lui din bulă se epuizară cu greu. Mulți nu înțeleseră trimiterea la dictatorul din Asia Centrală. Costârț se numără printre ei. În schimb se simți vizat. 

După două săptămâni, urcă la rândul său un rechizitoriu al unui scriitor afro-american despre 'telectualii neomarxiști care nu pricep nimic din ceea ce citesc. Lionel strânse din dinți și gratulă postarea cu emoticonul care râde cu lacrimi. "Ipocritule", comentase sec Costârț. Două zile Lionel nu vorbi cu nimeni la telefon. De altfel nici nu prea avea cu cine, pentru că-și pierduse locul de muncă.

Până în august, tensiunea se păstră la aceeași intensitate. Într-o altă miercuri însă, Costârț postă o opinie despre Partidul Încordării Naționale. Logică, obiectivă și coerentă, după părerea lui. Nu și după cea a lui Lionel, care-l contrazise cam tăios. Până în weekend prietenii din bula lui Costârț îl atacară violent, în haită. Lionel goli o sticlă de țuică rămasă de la Crăciun, apoi le răspunse la fel. Numeroșii lui aplaudaci i se alăturară, chiar dacă unii dintre ei nici nu citiseră postarea. Firește, Costârț nu se lăsă mai prejos. Se porcăiră ca la mahala. Spre dimineață, lui Costârț i se urcă sângele la cap și-l blocă pe Lionel. De atunci nu-și mai vorbiră niciodată. Prietenii din bulele lor mai comentează și acum postările. 

 

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.