Hai să învățăm împreună!

îi spuse Tatăl lui Lăscărică fiului și-i făcu semn să se așeze pe scaunul de lângă el. Prudent, Lăscărică îl alese pe cel aflat de cealaltă parte a mesei, lângă ușă dinspre camera de zi.
- Ai tot auzit în ultima vreme discuții despre rasism, discriminare și alte de-astea! începu sfătos Tatăl lui Lăscărică.
- Misoginism?
- Și misoginism, da, dar asta-i un pic altceva!
- Da, tată, am auzit.
- Uite, să zicem că sunt cinci femei lângă perete. Printre ele mă-ta mare.
- Care-s celelalte patru?
- N-are, mă, importanță. Dar uite, ca să-ți fac pe plac, să zicem că celelalte patru sunt Frusinel, Lipa Țușcă, Domnișoara Ana-Sâna și... și...
- Și mama.
- Și maică-ta, da. Vin eu și te întreb care-i mă-ta mare!
- Păi nu știi?
- Ba știu, n-aș mai ști, dar nu despre asta-i vorba. Să zicem că vine un curier care are un pachet de livrat și te-ntreabă care-i mă-ta mare.

Tatăl lui Lăscărică goli paharul și-l umplu din nou.
- Ce-a cumpărat mamaia?
- O oală minune, să-ți facă ție sarmale.
- OK. Dar de ce să mă-ntrebe pe mine curierul? Nu le poate întreba pe ele?
- Nu poate, pentru că între voi și ele e un geam mare, ca-n filmele polițiste americane.
- Bine, tată! Deși nu văd de ce-ar sta toate cinci împreună. Mamaia n-o suportă pe Frusinel, iar Lipa Țușcă nu vorbește cu nimeni. Mă rog...
- Mulțumesc. Așadar trebuie să-l lămurești pe curier care-i mă-ta mare. Ei bine, niciodată, în nici un caz, nu spui "E aia grasă și bătrână, care doarme pe ea". Spui, de pildă, "E doamna mai în vârstă, cu rochie vișinie".
- Dar mamaia chiar e grasă și bătrână. De ce să nu spun, dacă-i adevărat?
- Pentru că pe de o parte îi jignești sentimentele, iar pe de alta nu mai vezi tu suta când zici că te-ai duce la o pizza, dacă jegoșii ăia ți-ar da pe datorie.
- Corect. Și dacă n-are rochie vișinie?
- Are, cum să n-aibă. Ai văzut-o tu îmbrăcată cu altceva în ultimul an?
- Nu-i mai simplu să spun "doamna care stă jos"?
- Păi poate că nu stă jos.
- Vezi-ți de treabă! Întotdeauna stă jos și doarme pe ea. Parcă nu știi.
- Asta așa e. Dar să presupunem, prin reducere la abscons, că nu stă jos.
- Atunci spun "Aia de lângă țoapa înaltă".
- Care-i țoapa înaltă?
- Domnișoara Ana-Sâna.
- Nu-i înaltă.
- Față de mine e.
- Tot nu e bine. E neclar. Cum adică, "de lângă". Cel mai corect ar fi să spui "a treia din stânga".
- Care-i stânga?
- Nici acum n-ai învățat care-i stânga și care-i dreapta, idiotule?
- Tu de ce mă faci idiot? Ți-ar plăcea dacă la ședința cu părinții ți-ar zice diriga "Tatăl idiotului ar fi bine să nu mai doarmă-n front"?
- Bineînțeles că nu! Eu am voie pentru că sunt tac-tu, dar ea n-are, că-i o străină.
- Am înțeles. Dar mama crezi că se bucură când îi spui "Iar a luat idiotul de fii-tu un 4"?
- Nu despre asta-i vorba.
- Dar despre ce?
- Despre rasism și discriminare. Și bun-simț, pentru că se leagă toate.
- Înțeleg. Deci e OK când îi spui mamei "Sunt un bou, iar am pierdut șomajul la pariuri".
- Să zicem. Dar maică-ta n-are voie să-mi spună "Boule, iar ai pierdut șomajul la pariuri".
- N-o fi având, dar tot spune.
- Spune, dar după aia o ia pe coajă.
- Deși are dreptate.
- Deși are dreptate și trebuie să refuleze și ea cumva, ce-i drept. Dar și eu trebuie să refulez.
- Și noi?
- Care "noi"?
- Eu, Cișcu și Sincoape. Sau ai uitat că ai trei copii?
- Vezi c-acuma-ți scap una. Ce-i cu voi?
- Păi nu refulezi și pe noi?
- Hai să ne-ntorcem la subiect, că acuma mă enervez!
- Nu-i nevoie, am înțeles. Dar tu, tu ai înțeles?
Palma Tatălui lui Lăscărică nu-și atinse ținta. Puștiul deja o zbughise pe ușă.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.