isprăvi de curățat cartiofiorii de cojiță, apoi îi tăie în cubulețe mititele. Tocă cepuța mărunțel. Tăie ardeiașul tot cubulețe, iar cârnăciorul rondeluțe, ca și morcovelul. În uleiul încins puse cepuța, ardeiașul și cârnăciorul și le lăsă să se bălăcească vreo cinci minuțele. Și morcovelul. Adăugă sarea, boiaua si piperul, amestecă repejor și puse cartofiorii peste. Adăugă roșioarele, de asemenea tăiate mărunțel. Turnă apică, mai degrabă puțintică, cam cât să acopere cartofiorii. Vreo două cănuțe. Lăsă totul la fiert la foc mititel. După o vreme, stinse foculețul și adăugă pătrunjelul. Tocănița e gata.
Agăță șorțulețul cu floricele în cuier, se schimbă de rochiță și plecă să-și ia băiețelul de la grădiniță. Cu mașinuța, firește. Mitruț aștepta afară, pe un scăunel. Pe ceilalți copilași îi luaseră deja acăsică mămicile sau tăticii lor. Lipa Țușcă se gândi că degeaba îi dăruise educatoarei un ineluș în toamnă și un pliculeț de Crăciun. Ca să-l facă pe Mitruț să uite întârzierea, să opriră la cofetărioara din colț și mâncară câte o prăjiturică și băură câte un suculeț. El de zmeurică, ea de merișor. Între timp, Mitruț îi povesti că bucătăreasa îl lovise cu pălmuța la funduleț pentru că furase o chifteluță. Evident, trebuia să schimbe câteva cuvințele cu educatoarea cît de curând. Se mai plimbară nițeluș prin parc, chiar dacă se lăsase întunericul și se făcuse friguleț, apoi plecară acăsică.
De cum descuie iala, Mitruț se repezi în băiță. Ea își dădu masca jos, dezbrăcă paltonașul și îl agăță în cuierașul cu ciupercuțe. În acea clipă intră și Reluș Țușcă pe ușă. O privi cu scârbă, îi prinse fața în palma cât o cazma și o izbi de perete. "Iar ai parcat ca o vacă", răcni el, apoi se întoarse și intră în bucătărioară. Săltă capacul crăticioarei, mirosi și se strâmbă. "Pentru tine am făcut tocănița", îi spuse ea. "Nu mi-e foame, tâmpito, am mâncat cu ăla de la primărie", răspunse bărbatul. Reluș avea o firmuliță de construcții care primea mereu lucrări de la primărie. Lipa Țușcă știa că autoritățile închiseseră restaurantele, dar tăcu.
Reluș Țușcă se trânti pe canapea și deschise televizorul. Femeia îi aduse o berică, nici prea caldă, nici prea rece, așa cum îi plăcea lui. Apoi încă una. La a treia, bărbatul adormi. Când se făcu ora zece, Lipa Țușcă îl înveli cu o păturică și zăbovi câteva minute cu privirea asupra lui. De când îi spărsese năsucul și-i umflase ochișorul, nu mai îndrăznea să-l trezească. Apoi se duse în camera lui Mitruț. Îl îmbrăcă în pijămăluța cu elefănței și-i citi o povestioară din cărticica primită de la mămăița. După ce băiețelul adormi, se duse și ea în dormitor. Își îmbrăcă încetișor cămășuța de noapte și se ghemui sub pilotă. Îl visă pe Reluș Țușcă gol pușcă, întins pe masa ei de la serviciu. Îl spăla cu furtunul, așa cum făcea cu toate cadavrele care soseau. Jetul de apă îi sălta din când în când puțulica, zbârcită ca un viermișor pe care l-a prins iarna afară.
De cum descuie iala, Mitruț se repezi în băiță. Ea își dădu masca jos, dezbrăcă paltonașul și îl agăță în cuierașul cu ciupercuțe. În acea clipă intră și Reluș Țușcă pe ușă. O privi cu scârbă, îi prinse fața în palma cât o cazma și o izbi de perete. "Iar ai parcat ca o vacă", răcni el, apoi se întoarse și intră în bucătărioară. Săltă capacul crăticioarei, mirosi și se strâmbă. "Pentru tine am făcut tocănița", îi spuse ea. "Nu mi-e foame, tâmpito, am mâncat cu ăla de la primărie", răspunse bărbatul. Reluș avea o firmuliță de construcții care primea mereu lucrări de la primărie. Lipa Țușcă știa că autoritățile închiseseră restaurantele, dar tăcu.
Reluș Țușcă se trânti pe canapea și deschise televizorul. Femeia îi aduse o berică, nici prea caldă, nici prea rece, așa cum îi plăcea lui. Apoi încă una. La a treia, bărbatul adormi. Când se făcu ora zece, Lipa Țușcă îl înveli cu o păturică și zăbovi câteva minute cu privirea asupra lui. De când îi spărsese năsucul și-i umflase ochișorul, nu mai îndrăznea să-l trezească. Apoi se duse în camera lui Mitruț. Îl îmbrăcă în pijămăluța cu elefănței și-i citi o povestioară din cărticica primită de la mămăița. După ce băiețelul adormi, se duse și ea în dormitor. Își îmbrăcă încetișor cămășuța de noapte și se ghemui sub pilotă. Îl visă pe Reluș Țușcă gol pușcă, întins pe masa ei de la serviciu. Îl spăla cu furtunul, așa cum făcea cu toate cadavrele care soseau. Jetul de apă îi sălta din când în când puțulica, zbârcită ca un viermișor pe care l-a prins iarna afară.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu