Timofte

se zgâi la pagina goală până i se aburiră ochelarii. Apoi tastă dintr-o dată, cursiv, "Timofte ar fi vrut". Și se opri. Ezită o clipă, cu degetele în aer. Le fâlfîi, le trosni și le așeză pe marginea biroului. Pe toate nouă. Unul îl pierduse în ușa Mercedesului, în tinerețe, când îl părăsise soția. Se ridică și se duse pe terasă. Își puse o țuică, mângâie pisica, aprinse o țigară, bău țuica, trase din țigară și privi gutuiul din grădină. Când ajunse la filtru, îl strivi în scrumieră, trase aer în piept, se ridică și se întoarse în camera destinată activităților intelectuale. Citi ceea ce scrisese, adică "Timofte ar fi vrut". Moțăi ce moțăi, apoi adăugă "să". Așadar, "Timofte ar fi vrut să". Ar fi vrut să, da, cum altfel? Urma, în mod firesc, un verb. Ce-ar fi vrut Timofte "să"?

Se ridică, se duse pe terasă, își puse o țuică, aprinse o țigară, bău țuica, și căută cu privirea pisica. O găsi în colțul dinspre grătar, moartă. Începuse să pută. În schimb gutuiul... Nu exista în cartier gutui ca al lui. Se repezi în birou, fără să termine țigara. Citi ceea ce scrisese, adică "Timofte ar fi vrut să". Selectă "să". Delete. Șovăi  o vreme. Selectă "ar fi vrut". Delete. Tastă "jinduia". Mai spune astăzi cineva "jinduia"? Nu, serios, cine mai spune "jinduia"? Ieși pe terasă. Fumă, bău. În colțul unde fusese scheletul pisicii se ivise o grămăjoară de praf de culoarea fildeșului. O strânse pe făraș, o deșertă în coșul de gunoi, apoi se târî la calculator. Își citi e-mailurile. Fosta soție murise, ca și colegii de birou, ultimul președinte pe care-l votase, poștașul, un vecin și Brad Pitt. Da, și Brad Pitt. Pandemia fusese înlocuită, iar paharele de plastic tronau în vitrine, în locul argintăriei. 

Își admiră degetele. Avea din nou zece, ca și cum n-ar fi avut niciodată nouă. Deci "Timofte jinduia". Nu exista în lume, nu numai în cartier, gutui ca al lui. Așa spunea și fosta lui soție: "gutui ca ăsta...". Adăugă pe nerăsuflate "să". Se auzi soneria de la ușă. Uite că totuși nu... Se mai găsesc oameni care... Timofte căscă gura de două ori, cu privirea la ecran, și capul îi căzu pe tastatură. "Timofte jinduia să aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa... În rest nimic.  

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.