se întruni la cererea Ministrului Reabilizării și Educaționării. Afară ploua. Mărunt. Slinel Bouatu scoase din servietă patru sticle de Glenfiddich, menite să crească media de vârstă din încăpere, și le așeză pe masă. După cinci ședințe, îi venise rândul. De gustărici și crănțănele ar fi trebuit să se ocupe Salveta Dudău, care lipsea motivat. Trebuia să returneze la magazin niște chiloți PrimaDonna cu gulerul deșirat. A doua zi urmau să se închidă toate magazinele cu produse neesențiale, așa că nu suferea amânare.
- Hai să-i dăm drumul că eu am spoliază și nu pot să stau mai mult de-o oră, zise Pilică Spânț, turnând în pahare. Nu apucă să-l umple pe ultimul că Sileață Curecheală îl și băuse pe primul. Prin mască, pentru că n-a mai avut răbdare s-o dea jos. Se auzi soneria unui telefon, dar nu se sinchisi nimeni. Sânii monumentali ai Salvetei își făcură simțită absența.
- Poți să pleci de-acu, că merge ședința și fără specialist în urdori și macadame, îi răspunse Pierduș Liorpăescu. Nu ne-am trezit mai devreme ca la tăiatul porcului ca să plecăm într-o oră.
- Lăsați dirigențele, interveni Scorioban Jerpelaciu. Vă rog. Și știți că eu nu rog de două ori. Să trecem la obiect. Mie lucrurile mi se pare simple-simple, ca litera pi. Îi încuiem pe toți în case și sudăm ușile. Să stea-n gura mă-sii în casă că m-am săturat să-i tot păzim și să ne mai luăm și flegme.
Se auzi din nou soneria telefonului. O găleată de tablă căzu, undeva la etaj. Slinel Bouatu tresări, apoi își făcu la repezeală o cruce.
- Mai lasă, mă Sileață, dracu' băutura și răspunde la telefon, că numai tu puteai să alegi "Sfântă tinerețe legionară" pentru sonerie, răcni Pilică Spânț, umplând din nou paharele.
- Oricum, e mai bine decât "Poporul, Ceaușescu, România", pe care-o avea înainte, zise împăciuitor Haleaș Miondeseanu. În ceea ce privește încuiatul în casă, nu se poate cum vrei tu, Scoriobane. Îți dai seama că nu se poate, nu?
- Și de ce, mă rog, nu se poate? se răsti Scorioban Jerpelaciu. Să nu-mi spui că-i suboptim că-ți sparg nasul ăla de contabil!
- Nicidecum, răspunse Haleaș Miondeseanu. Doar că unele uși sunt de lemn și nu le poți suda.
Pilică Spânț bufni în râs. Pierduș Liorpăescu încuviință din cap. Slinel Bouatu se ascunse după servietă. Sileață Curecheală profită de ocazie și mai goli un pahar.
- Nu mă lua tu pe mine cu miștouri, zise Scorioban Jerpelaciu. Pe-alea de lemn le batem în cuie.
- Păi până absolvă ai tăi cursuri de bătut cuie, se termină dracu' și pandemia și mandatul și tot ce vrei, nu se putu abține Haleaș Miondeseanu.
Ministrul Reabilizării și Educaționării îi privise tot timpul pe cei șase, pe rând, fără o vorbă. Își păstra dreptul de a spune orice, la momentul oportun. Sileață Curecheală vorbea la telefon, într-un colț. Pilică Spânț îl urmărea pe Slinel Bouatu, să nu cumva să strecoare vreo sticlă înapoi, în geantă. Scorioban Jerpelaciu și Haleaș Miondeseanu se înfruntau în priviri.
- Dacă politicienii iau deciziile în funcție de sfaturile specialiștilor, atunci ce nevoie mai e de ei? întrebă calm Ministrul Reabilizării și Educaționării. De noi? sublinie el după o pauză.
Lui Haleaș Miondeseanu îi căzu falca pe masă. Pierduș Liorpăescu strânse buzele. Ochii lui Scorioban Jerpelaciu sclipiră rece. Pilică Spânț își acoperi gura cu mâna, ca o vădană. Slinel Bouatu își supse un dinte. Sileață Curecheală închisese telefonul și plângea pe mutește. Ministrul Reabilizării și Educaționării se îndreptă în scaun și continuă:
- Mai are cineva ceva de spus despre subiect?
Dacă n-ar fi căzut din nou găleata de metal, liniștea ar fi fost perfectă.
- Bun. Atunci să trecem la ale noastre.
- Poți să pleci de-acu, că merge ședința și fără specialist în urdori și macadame, îi răspunse Pierduș Liorpăescu. Nu ne-am trezit mai devreme ca la tăiatul porcului ca să plecăm într-o oră.
- Lăsați dirigențele, interveni Scorioban Jerpelaciu. Vă rog. Și știți că eu nu rog de două ori. Să trecem la obiect. Mie lucrurile mi se pare simple-simple, ca litera pi. Îi încuiem pe toți în case și sudăm ușile. Să stea-n gura mă-sii în casă că m-am săturat să-i tot păzim și să ne mai luăm și flegme.
Se auzi din nou soneria telefonului. O găleată de tablă căzu, undeva la etaj. Slinel Bouatu tresări, apoi își făcu la repezeală o cruce.
- Mai lasă, mă Sileață, dracu' băutura și răspunde la telefon, că numai tu puteai să alegi "Sfântă tinerețe legionară" pentru sonerie, răcni Pilică Spânț, umplând din nou paharele.
- Oricum, e mai bine decât "Poporul, Ceaușescu, România", pe care-o avea înainte, zise împăciuitor Haleaș Miondeseanu. În ceea ce privește încuiatul în casă, nu se poate cum vrei tu, Scoriobane. Îți dai seama că nu se poate, nu?
- Și de ce, mă rog, nu se poate? se răsti Scorioban Jerpelaciu. Să nu-mi spui că-i suboptim că-ți sparg nasul ăla de contabil!
- Nicidecum, răspunse Haleaș Miondeseanu. Doar că unele uși sunt de lemn și nu le poți suda.
Pilică Spânț bufni în râs. Pierduș Liorpăescu încuviință din cap. Slinel Bouatu se ascunse după servietă. Sileață Curecheală profită de ocazie și mai goli un pahar.
- Nu mă lua tu pe mine cu miștouri, zise Scorioban Jerpelaciu. Pe-alea de lemn le batem în cuie.
- Păi până absolvă ai tăi cursuri de bătut cuie, se termină dracu' și pandemia și mandatul și tot ce vrei, nu se putu abține Haleaș Miondeseanu.
Ministrul Reabilizării și Educaționării îi privise tot timpul pe cei șase, pe rând, fără o vorbă. Își păstra dreptul de a spune orice, la momentul oportun. Sileață Curecheală vorbea la telefon, într-un colț. Pilică Spânț îl urmărea pe Slinel Bouatu, să nu cumva să strecoare vreo sticlă înapoi, în geantă. Scorioban Jerpelaciu și Haleaș Miondeseanu se înfruntau în priviri.
- Dacă politicienii iau deciziile în funcție de sfaturile specialiștilor, atunci ce nevoie mai e de ei? întrebă calm Ministrul Reabilizării și Educaționării. De noi? sublinie el după o pauză.
Lui Haleaș Miondeseanu îi căzu falca pe masă. Pierduș Liorpăescu strânse buzele. Ochii lui Scorioban Jerpelaciu sclipiră rece. Pilică Spânț își acoperi gura cu mâna, ca o vădană. Slinel Bouatu își supse un dinte. Sileață Curecheală închisese telefonul și plângea pe mutește. Ministrul Reabilizării și Educaționării se îndreptă în scaun și continuă:
- Mai are cineva ceva de spus despre subiect?
Dacă n-ar fi căzut din nou găleata de metal, liniștea ar fi fost perfectă.
- Bun. Atunci să trecem la ale noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu