are cap, ca toți oamenii. Doar că al lui e ca un bec: neted pe dinafară și gol pe dinăuntru. O știu toți cei care-l cunosc. Nea Pițu, Măfutel Enea, Domnul Ponci, Miușcă Tâmplarul, Domnul Dârjală, Ieremiță... Mai ales Ieremiță. Și alții. Gol a fost dintotdeauna, dar neted a devenit doar de șase ani. De cinci e și transparent, între trei și patru dimineața. După ceas. Asta n-o mai știe nimeni, nici măcar el. Locuiește singur și la o asemenea oră târzie nu se privește în oglindă. Nu te privești în oglindă când dormi. Nu te privi în oglindă când dormi. Așadar, în ciuda faptului că observarea fenomenului e la îndemâna oricui, a rămas necunoscut locuitorilor planetei. Locuitorilor umani. Cecil e singurul observator. N-a învățat însă suficiente cuvinte pentru a putea povesti, așa că doar dă din aripi în colivia lui și cârâie "Futu-i, futu-i!". Ceea ce-ar putea însemna orice.
Moș Fromiță respectă la sânge hotărârile autorităților. Asta de când l-au snopit în bătaie jandarmii. Traversa Piața Înălțării printre demonstranți, încercând să se strecoare spre simigeria care-i plăcea lui. Bulanele nu l-au iertat. Așa că de când cu pandemia, poartă mască, se dezinfectează des, păstrează distanțarea, comandă online tot ce are nevoie, alea-alea. N-a crâcnit. Cu toate astea, virusul nu l-a ratat. S-a trezit la un mic dejun că nu mai simte gustul brânzei de capră, feblețea lui. Pe la prânz a făcut febră. A sunat la 112. L-au săltat una-două și l-au dus la spital. Pe drum, le-a mărturisit paramedicilor că pensia nu-i ajunge și că dacă nu i-o măresc, măcar să scurteze luna la 20 de zile. Amândoi paramedicii i-au promis că vor scurta durata lunii.
În prima noapte petrecută la spital, luni, nu băgă nimeni de seamă că Moș Fromiță are capul transparent. Nici în a doua. Nici în a treia. În a patra, pe la trei și un sfert dimineața, îți aduse aminte o asistentă de el și intră în salon. Femeia citise întreaga colecție "Minuni ale lumii în puține cuvinte", așa că nu se sperie. Se întoarse pe călcâie și se prezentă la medicul de gardă, pe care-l informă că cineva a lăsat în salonul 14 un craniu de cristal ca ăla descoperit de Anna Mitchell-Hedges. Medicul habar n-avea despre ce vorbea asistenta, așa că se lăsă condus la salonul 14. Leșină de cum intră. Era și obosit, ce-i drept.
Una peste alta, Moș Fromiță ajunse la Institutul de Cercetări Insidioase. Zbârnâiau oamenii de știință pe lângă el mai ceva ca la Măgurele. În primul articol publicat se demonstră că transparența craniului ar fi un efect secundar al bolii SARS-CoV-2. Nici o agenție de știri din lume nu rată subiectul. În câteva zile, apărură în jurul lui și alți oameni, mai tăcuți decât savanții, dar la fel de curioși. Un influencer lansă zvonul că mai multe puteri își exprimaseră dorința de a-l cumpăra pe Moș Fromiță. Cică licitau într-o apartament de la Athénée Palace. Una ca asta nu e de înghițit. În aceeași zi, demonstranții ocupară Piața Înălțării, agitând pancarde cu "Nu ne vindem țara". Se cam îngălbeniseră din anii '90, se cam zdrențuiseră, dar nu fusese timp pentru altele.
Moș Fromiță a rămas la Institutul de Cercetări Insidioase. Un alt influencer, rivalul primului, împrăștie știrea că ambasadorul american ar fi declarat la o petrecere privată, cât se poate de răspicat: "Noi capul lui Moș Fromiță vrem". Numaidecât, un reprezentant al guvernului declară la o conferință de presă că nu se primise nici o solicitare în acest sens și că oricum prim ministrul o declinase. Cu trupul ce să faci, nu? Până-n toamnă nu se mai întâmplă nimic. Doar medicul care-l descoperise primul își pierdu viața în urma ingerării unei supradoze de hrean în oțet.
Pe 22 septembrie, la ora trei și cinci minute, în capul lui Moș Fromiță începură să se învârtejească forme. Cifre. Semne. În biroul directorului căzu tencuiala de pe tavan. O infirmieră care trecea întâmplător prin salonul 14, identifică în tot vârtejul ăla inegalitatea Cauchy-Schwarz și oarece operatori hermitici. "Lăsați qubiții să vină la mine", murmură Moș Fromiță în somn. În baia de la etajul doi se sparseră țevile de retur de la calorifere. Tanti Glafira simți un junghi în zona inghinală.
Țeasta deveni lăptoasă. Chiar cremoasă, după unii martori. În interiorul ei prinse a se derula o demonstrație. Întâmplător, infirmiera uitase în buzunarul halatului o cameră video miniaturală cu rezoluție mare și reuși să filmeze fenomenul. Postă înregistrarea pe youtube. Să tot fi fost trei și patruzeci și două de minute. Din difuzorul radioului aflat în ghereta paznicului, defect din 2016, răbufni Sinfonia nr. 1 în Re Major de Gustav Mahler. La trei și cincizeci și opt stativul pentru perfuzii de lângă patul lui Moș Fromiță se aplecă într-o doară. Un minut mai târziu se prăbuși și-i făcu țăndări țeasta. Cumințenia Pământului începu să plângă.
A doua zi, Clay Mathematics Institute transmise un comunicat în care se spunea că în filmarea de pe youtube era prezentată demonstrația conjecturii lui Poincaré. "Futu-i, futu-i!", șopti Cecil, apoi căzu de pe stinghia lui, mort de foame.
În prima noapte petrecută la spital, luni, nu băgă nimeni de seamă că Moș Fromiță are capul transparent. Nici în a doua. Nici în a treia. În a patra, pe la trei și un sfert dimineața, îți aduse aminte o asistentă de el și intră în salon. Femeia citise întreaga colecție "Minuni ale lumii în puține cuvinte", așa că nu se sperie. Se întoarse pe călcâie și se prezentă la medicul de gardă, pe care-l informă că cineva a lăsat în salonul 14 un craniu de cristal ca ăla descoperit de Anna Mitchell-Hedges. Medicul habar n-avea despre ce vorbea asistenta, așa că se lăsă condus la salonul 14. Leșină de cum intră. Era și obosit, ce-i drept.
Una peste alta, Moș Fromiță ajunse la Institutul de Cercetări Insidioase. Zbârnâiau oamenii de știință pe lângă el mai ceva ca la Măgurele. În primul articol publicat se demonstră că transparența craniului ar fi un efect secundar al bolii SARS-CoV-2. Nici o agenție de știri din lume nu rată subiectul. În câteva zile, apărură în jurul lui și alți oameni, mai tăcuți decât savanții, dar la fel de curioși. Un influencer lansă zvonul că mai multe puteri își exprimaseră dorința de a-l cumpăra pe Moș Fromiță. Cică licitau într-o apartament de la Athénée Palace. Una ca asta nu e de înghițit. În aceeași zi, demonstranții ocupară Piața Înălțării, agitând pancarde cu "Nu ne vindem țara". Se cam îngălbeniseră din anii '90, se cam zdrențuiseră, dar nu fusese timp pentru altele.
Moș Fromiță a rămas la Institutul de Cercetări Insidioase. Un alt influencer, rivalul primului, împrăștie știrea că ambasadorul american ar fi declarat la o petrecere privată, cât se poate de răspicat: "Noi capul lui Moș Fromiță vrem". Numaidecât, un reprezentant al guvernului declară la o conferință de presă că nu se primise nici o solicitare în acest sens și că oricum prim ministrul o declinase. Cu trupul ce să faci, nu? Până-n toamnă nu se mai întâmplă nimic. Doar medicul care-l descoperise primul își pierdu viața în urma ingerării unei supradoze de hrean în oțet.
Pe 22 septembrie, la ora trei și cinci minute, în capul lui Moș Fromiță începură să se învârtejească forme. Cifre. Semne. În biroul directorului căzu tencuiala de pe tavan. O infirmieră care trecea întâmplător prin salonul 14, identifică în tot vârtejul ăla inegalitatea Cauchy-Schwarz și oarece operatori hermitici. "Lăsați qubiții să vină la mine", murmură Moș Fromiță în somn. În baia de la etajul doi se sparseră țevile de retur de la calorifere. Tanti Glafira simți un junghi în zona inghinală.
Țeasta deveni lăptoasă. Chiar cremoasă, după unii martori. În interiorul ei prinse a se derula o demonstrație. Întâmplător, infirmiera uitase în buzunarul halatului o cameră video miniaturală cu rezoluție mare și reuși să filmeze fenomenul. Postă înregistrarea pe youtube. Să tot fi fost trei și patruzeci și două de minute. Din difuzorul radioului aflat în ghereta paznicului, defect din 2016, răbufni Sinfonia nr. 1 în Re Major de Gustav Mahler. La trei și cincizeci și opt stativul pentru perfuzii de lângă patul lui Moș Fromiță se aplecă într-o doară. Un minut mai târziu se prăbuși și-i făcu țăndări țeasta. Cumințenia Pământului începu să plângă.
A doua zi, Clay Mathematics Institute transmise un comunicat în care se spunea că în filmarea de pe youtube era prezentată demonstrația conjecturii lui Poincaré. "Futu-i, futu-i!", șopti Cecil, apoi căzu de pe stinghia lui, mort de foame.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu