lansă îndemnul Domnul Șuie, făcând cu ochiul. Nu-i răspunse nimeni. Cei din încăpere așteptau să continue. Suceanu se așeză mai bine pe scaun. Răgălean se grăbi să noteze în agendă. Cultime înghiți în sec. Firimițoiu simți că-l ia cu călduri. Măcănoaie căuta o soluție de-a scăpa de acuzații. Răstopescu își șterse ochelarii.
- Prieteni! Vă sugerez să beți clor, dacă vreți să scăpați de virus! Nu-l lăsați să vă controleze viața! răcni Domnul Șuie, cu mândrie în priviri. Ideea îi venise la o partidă de oină.
Nu-i răspunse nimeni. Măcănoaie se ridică într-un târziu de pe scaun și zise:
- Eu socotesc binevenită ideea Domnului Șuie. Poate chiar salutară. Haideți să bem cu toții clor! Ce poate fi rău în asta? Se știe doar. Eu aș bea chiar acum, dacă aș avea. I-aș da și soției și copiilor..
O vreme, nu-i răspunse nici lui nimeni. Măcănoaie ar fi vrut să se așeze, dar nu îndrăznea. Aștepta o reacție. Nu era însurat și o știau cu toții. Răgălean se așeză mai bine pe scaun. Suceanu se grăbi să noteze în agendă. Firimițoiu înghiți în sec. Cultime simți că-l ia cu călduri. Răstopescu își puse ochelarii pe nas și sparse tăcerea:
- Eu nu voi bea clor! Nici vorbă!
Toate privirile se întoarseră spre Domnul Șuie. Fața acestuia se crispă într-un mod dificil de interpretat. Gura i se rotunji, ca și cum ar fi vrut să spună ceva. Nu spuse. Nu era clar la ce se gândea. De gândit, trebuie să se fi gândit el la ceva. Trecură trei minute. Unora li se păru că trecuseră șapte. Suceanu tuși ușor, fără subînțeles. Răgălean își apăsă negul de pe obraz ca pe-un buton. Cultime își potrivi cravata. Firimițoiu făcu un atac cerebral și muri cu capul pe masă. Măcănoaie își mișcă urechile și nasul. Ochii nu. Nu găsise încă soluția. Răstopescu aruncă o privire aproape indiferentă caloriferului, care se răci brusc.
Trecură șapte sau opt minute. Unora li se păru că trecuseră cincisprezece. Cultime își strânse nodul de la cravată atât de tare, încât îi țâșni sângele pe nas. Măcănoaie își acoperi ochii cu urechile. Negul lui Răgălean se mută de pe obrazul drept pe cel stâng. Răgălean se ridică și ieși din încăpere în vârful picioarelor. Suceanu îl urmări cu privirea.
- Bun! Așadar rebelul a șters-o! Să-l ia dracu' pe rebel! conchise Domnul Șuie după ce ușa se închise. Cei rămași se uitară unii la alții. Suceanu ridică lin din umeri. Cultime ridică brusc din sprâncene. Răstopescu ridică fruntea și-și fixă privirea pe Domnul Șuie. Caloriferul prinse a se încălzi.
- Cel care se revoltă e un ticălos fără pereche! spuse Domnul Șuie cu fermitate.
- Fără pereche, da, fără pereche! murmurară cu toții, încântați.
- Eu sunt pentru a se bea clor, zise Măcănoaie încet și privi spre Domnul Șuie, așteptându-i reacția. Răstopescu sughiță discret și se înroși ca o fecioară. Am eu un cumnat care vinde clor, adăugă Măcănoaie. Fusese singur la părinți și o știau cu toții.
- Moarte rebelilor! strigă Suceanu, dezvelindu-și dinții negri.
- Așa ar trebui, confirmă încruntat Domnul Șuie, dar eu, deși sunt intransigent, cum mă știți, trebuie să fiu iertător. Suceanu, du-te după Răgălean și spune-i că l-am dat afară. Suceanu ieși impetuos din încăpere. Cultime se prăbuși pe podea, cu sângele șiroindu-i din nas.
- De aceea mă plac femeile, pentru că sunt intransigent, continuă Domnul Șuie. Și pentru că am mărit presiunea la apă. Mă plac foarte mult. Acum pot folosi oricând, la orice oră, mașinile de spălat vasele. Acasă la ele, în familie. Le-am salvat casele și comunitățile.
- Așa este! confirmă Măcănoaie. Soția mea vă iubește de-a dreptul. Vă iubește ca pe... ca pe... Măcănoaie căută din priviri o comparație. Răsuflă ușurat când dădu cu ochii de portretul atârnat în spatele biroului. Ca pe Burebista! zbieră el mulțumit.
- E bine ca pe Burebista, spuse Domnul Șuie, confirmând din cap. Un erou. Ne-a salvat onoarea cucerind aeroportul ăla turcesc de la Plevna, în '67. Un erou,da!
Se făcu tăcere. Răstopescu ar fi vrut să spună ceva, dar nu știa ce. Domnul Șuie fornăi pe nas. Nu era clar la ce se gândea.
- Cumnatul tău nu vinde și aligatori? întrebă Domnul Șuie. Ne trebuie mulți. După ce vom termina gardul de pe graniță, vom săpa câte un șanț pe fiecare parte. În șanțuri, aligatori.
- Nu știu, răspunse Măcănoaie. Dar mă duc să-l întreb.
- Mulți aligatori! continuă Domnul Șuie. O treabă bună. Îmi vin ideile, ceva de speriat.
Măcănoaie nu mai auzi completarea, pentru că dispăruse pe ușă, mai impetuos decât Suceanu.
- De mâine vom bea clor! șopti Răstopescu.
- Nu de mâine, de azi! De acum! șopti și Domnul Șuie, cu voce înțelegătoare.
** Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu