Virusul

este cea mai simplă formă de viață acelulară. Nu e considerat însă o ființă vie, pentru că nu crește și nu se autoreproduce. Așa a citit Sidonel Zgronț. De trei ori, cu voce tare. Așa scria pe site. Negru pe alb. Mai exact galben pe albastru. Cum adică o formă de viață care nu e vie? "Cică sforțează celula să producă ce vrea el, ăsta, virusul", i-a explicat el maică-sii. "Fix ca vita aia de Viță", a răspuns ea. Demetruța Zgronț fusese vânzătoare la mica prăvălie din spatele blocului, care se visa magazin general. Asta și scria pe firmă: General Market. Mai scria și "Viță", cum îl chema pe patron, dar cineva furase virgula de la t.  

Când s-au închis cârciumile, Viță a pus și el lacătul pe ușă. În zilele bune vindea câte-un bec, niscaiva napolitane sau o conservă două de pește. În septembrie un străin cumpărase chiar o periuță de dinți. Prăvălia trăia de fapt din băutură. Viță amplasase trei mese între perete și gard, unde ținea lăzile cu sticle goale. Intrai în magazin, luai pe caiet niște beri sau o vodkă sau amândouă și le consumai cu prietenii la mesele alea cu un picior. În picioare, firește. La varice, cum spusese un client fidel, care pretindea că e zidar de meserie. Așa îi rămăsese numele.

Până să ajungă șomajul tehnic la ea, Demetruța Zgronț trebuia să se bazeze pe alte resurse monetare. De pildă pe banii aduși de Sidonel. Nu se mai certa cu el. Îi făcea cafea dimineața. Îi călca tricourile. Îl lăsa în plata Domnului. Un fel de-a spune, plata Domnului, pentru că nu era pe ștatul lui Dumnezeu. Nu de la El veneau sutele. De la virus veneau. Înainte, Sidonel Zgronț vindea prin parcări cosmetice sustrase de iubita lui, de la fabrică. După decretarea stării de urgență, suferise o conversie profesională. Trecuse la dezinfectanți și măști chirurgicale. Mergeau bine, amândouă. De polițiști știa să se ferească. Avea metodele lui. Pleca dimineața de acasă și se întorcea seara târziu.

Demetruța Zgronț se izolase la domiciliu. Respecta ordonanțele autorităților. Cum să-i sforțeze virusul celulele să producă ce vrea el? Gătea. Vorbea la telefon. Făcea curat. Se uita la televizor. Călca. Își dădea unghiile cu ojă. Asculta știri și emisiuni la radio. Toate vorbeau numai despre pandemie. Sute de mii de bolnavi, mii de morți. Cifre după cifre. Parcă era un campionat între țări. Așa suna. Sfârși prin a o cuprinde frica, dar nu prea știa ce să facă. Bău o vodkă. Poate două. Apoi își luă inima în dinți și aplică măsuri. Drastice. Înainte de toate, încuie motanul în baie. Burebista obișnuia să iasă pe fereastră și umbla hai-hui prin cartier, după mâțe.

La radio, unii specialiști recomandau să porți mască și mănuși. Alți specialiști dimpotrivă, să nu. Demetruța Zgronț decise să poarte. Nu le scotea nici când se ducea la toaletă. Alarma telefonului îi amintea din oră în oră să se spele pe mâini. Medicul Chelemen-Căliman Bumb divulgă în direct sensibilitatea virusului la căldură. Femeia dădu la maxim aerul condiționat, pe cald. În apartament se instală deîndată luna iulie. Summer in Siam, după cum cânta Shane MacGowan.  

De la o zi la alta, covidul supraviețuia mai mult sau mai puțin pe diferite suprafețe. Se invocau studii făcute în universitățile lumii. Pe Demetruța Zgronț o interesa numai plasticul, pentru că pe hârtie nu obișnuia să pună mâna. Începu să dezinfecteze obiectele aduse de Sidonel. Cugetă o vreme și decise în cele din urmă să le dezinfecteze și pe cele cu care pleca. Inclusiv sticlele de dezinfectant.

Savantul Sfârloguț Gâlman-Nămaia dezvălui la televizor, telefonic, faptul că virusul e atât de mic, încât nu se vede nici la microscop. Cum să nu-l crezi? Demetruța îndesă niște perne fantezie la intrare. Nu cumva să se strecoare covidul pe sub ușă. Baia arăta jalnic. Îl scoase pe Burebista pe glaful exterior și închise bine toate ferestrele. Viața primează. Așa se spune.

Sidonel Zgronț lipsi aproape trei săptămâni. Îl băgaseră la carantină. Marfa apucase s-o vândă. Își lăsase să crească mustața și părul din nas, astfel că nu mai avea nevoie de mască. Descuie și intră. Apartamentul arăta ca la tropice. Begoniile înfloriseră spectaculos, iar lianele se cățăraseră pe toți pereții. Și pe lustra cu cinci brațe. Sub tavan plutea o ceață subțire. Condensul se prelingea pe ferestre. Demetruța Zgronț dormea în fotoliu. Purta un costum de baie galben, mănuși și mască. Slăbise și avea cearcăne. Sidonel puse lângă ea sacoșa cu provizii și dispăru din peisaj. Știa că cea mai bună soluție de ieșire dintr-o situație fără ieșire este să dispari o vreme.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.