Imediat

ce-l auzi pe Domnul Șuie pronunțând cuvântul "moștenire", care încheia prima parte a expunerii sale despre fondul de rulment, Răgălean sări peste scaunul din față, îl înșfăcă de guler cu stânga și-i trase un cap în gură. Ochelarii Domnului Șuie săriră cât colo și aterizară în carafa cu apă aflată în fața lui Bionuț, ales prim-vicepreședinte puțin mai devreme. "Tu să nu-mi vii mie cu de-alde de-astea!", urlă Răgălean la Domnul Șuie și-l pocni zdravăn cu dreapta în obraz. Fără nicio șovăială, Bionuț sparse carafa cu apă în capul lui Răgălean, care se prăvăli numaidecât la pământ, trăgându-l după el și pe Domnul Șuie, deja inconștient. Apa împroșcă toți locatarii aflați în uscătorie, unde se ținea ședința, iar ochelarii Domnului Șuie o izbiră în frunte pe Ana Stârvașcu, fostă Ghizdoc, care făcu un icter galopant și muri pe loc. 

Trinel Hopulete, zis Cap de Bombă, dădu să sară în picioare, dar i se înmuiară genunchii și căzu pe spate, lovindu-l cu creștetul în coaie pe Steriluș Culeafă. "Uf!", oftă Steriluș Culeafă și leșină de îndată. "Boule!", strigă Bionuț enervat de întâmplare, apoi înșfăcă un scaun de spătar și-l rupse pe spinarea lui Trinel Hopulete, zis Cap de Bombă, care se răsucise și se ridicase în genunchi. "Hâc!" făcu Trinel Hopulete, zis Cap de Bombă, și se întinse preș pe burtă. Nu-l termina însă pe el un asemenea fleac. Așa lungit pe pardoseală cum se afla, îl înhăță pe Bionuț de glezna dreaptă cu amândouă mâinile, trase cu putere și mușcă. "Aaau!" răcni Bionuț și, fără să stea pe gânduri, sări pe fereastra deschisă cu puțin timp înainte de Brebuța, ca să nu se sufoce. Trinel Hopulete, zis Cap de Bombă, dădu din nou să se ridice, dar Vetrunica Ordoneț îi suflă repede în ureche, punctul lui vulnerabil, și bărbatul se răsturnă pe o parte, doborât de otita albaneză care teroriza orașul.

Pierit de frică, Pierduș Liorpăescu ridică brațele și se lăsă să alunece în scurgerea din mijlocul încăperii. Între timp Vetrunica Ordoneț îi ștersese o pereche de palme lui Slinel Bouatu, apoi îl storsese și-l atârnase pe frânghie, între cearșafurile cu urși koala ale Brebuței. Brebuța oricum se sufocase și zăcea într-un colț, cu bărbia în piept și limba scoasă. Văzând una ca asta, Mituluță Spîrțariu o apucă de păr pe Vetrunica Ordoneț, dar chiar atunci îi plesni ceva înăuntru și intră în comă. Un locatar din apartamentele de dedesubt bătea în calorifer cu un obiect metalic ascuțit. "Ding! Ding! Ding!", cânta caloriferul. Profitând de ocazie, Vetrunica Ordoneț smulse din perete frânghia liberă și-l sugrumă pe Utopilă Poticnici, care împuțea mereu aerul din lift. Utopilă Poticnici holbă ochii și scuipă proteza dentară drept în nasul femeii, apoi își dădu duhul. "Așa!", zise Vetrunica Ordoneț, își șterse fața cu un furou roșu și plecă să-și ia fata de la cursul de pian. 

Răgălean își veni în fire, se ridică în capul oaselor și se sprijini cu spatele de perete. Domnul Șuie se dezmeticise și el și-și dăduse jos masca îmbibată de sânge. "Vezi ce-ai făcut?", zise Răgălean arătând cu mâna spre trupurile răspândite prin încăpere. "Ți-am zis cu frumosu' să nu-mi vii mie cu de-alde de-astea!", adăugă el. "Și-acum ce facem? Reprogramăm ședința?", întrebă Domnul Șuie, privind cu regret cele 14 foi ale expunerii, pe care le mai strângea încă în pumn. "Nici vorbă, vecine! Nici vorbă! Scrie acolo unanimitate și gata!", răspunse Răgălean. Tocmai atunci băgă capul pe ușă Hoituț Stârvașcu. "Văd că s-a terminat ședința! Mergem la o bere?", zise el. "Mergem! Sigur!" răspunseră cei doi.         

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.