Cei doi

care sunaseră la ușa lui Ifosel Sfîrșilă-Rapan purtau măști chirurgicale și erau îmbrăcați și tunși la fel. Identic, cum s-ar spune. Femeia avea cerceii mai mari, rotunzi, ca niște belciuge. 

- Bună ziua! șopti Ifosel Sfîrșilă-Rapan, apoi făcu o pauză. 

Când să deschidă din nou gura, cu intenția vădită de a-i întreba cu ce-i putea ajuta, bărbatul îndreptă acuzator arătătorul mâinii drepte spre el, apoi răsfiră degetele, i le propti în piept și îl împinse ferm, dar cumva protector, într-o parte. Ifosel Sfîrșilă-Rapan înlemni. Înlemnea des, Ifosel Sfîrșilă-Rapan.  Cei doi trecură pe lângă el, intrară în apartament și nu se opriră decât când ajunseră în bucătărie. Ifosel Sfîrșilă-Rapan închise ușa și îi urmă. Bărbatul privea insistent chiuveta plină de vase murdare. Femeia îi spuse ceva și ciocăni cu degetul în registrul pe care-l ținea în cealaltă mână. Vorbise românește, fără îndoială, așa sunase fraza, dar Ifosel Sfîrșilă-Rapan nu înțelese decât trei cuvinte: marți, cetățean și ultimativ. Cel de-al treilea îi provocă un spasm în stomac, dar nu îndrăzni să zică nimic. Se va lămuri el, pe parcurs, despre ce era vorba.

Bărbatul deschise ușa frigiderului și începu să-i descrie femeii conținutul, în timp ce făcea fotografii cu mobilul. Așa apucase să-i zică Ifosel Sfîrșilă-Rapan la începuturi, când de-abia apăruse, și așa-i zicea și acum, mobil, deși toți cunoscuții preferau termenul "smartfon". Bărbatul nu zăbovi prea mult la frigider. Înăuntru nu erau decât trei borcane de muștar, ceva mezeluri feliate, șase ouă, o cutie cu salată de vinete, o varză veștedă și două baxuri de bere.

- Erau la ofertă! se scuză Ifosel Sfîrșilă-Rapan. 

Bărbatul nici nu-l băgă în seamă, ci continuă cercetarea cu dulapurile, fotografiind și dictând fără întrerupere. Când găsi trei sticle de whisky, toate începute, sub chiuvetă, se întoarse spre Ifosel Sfîrșilă-Rapan.

- Tot la ofertă, nu? întrebă el ironic.

Ifosel Sfîrșilă-Rapan ridică din umeri și strâmbă buzele, adică "Ce pot să mai zic?". Femeia se așezase pe un scaun și nota de zor. Una dintre farfuriile din chiuvetă alunecă și se propti cu zgomot de margine.

 

- Declarația de coexistență, avizele și ce mai ai! ceru bărbatul după ce închise și ultimul sertar.

- Dar despre ce e vorba, vă rog? întrebă Ifosel Sfîrșilă-Rapan, care-și venise puțin în fire. Eu nu...

- Lasă că știi tu despre ce e vorba! îl întrerupse bărbatul. Așa fac toți la început! îi explică el femeii, care terminase de notat și se ridicase în picioare. Femeia, începătoare se vede treaba, confirmă din cap.

- Mâine venim pentru restul! îi comunică bărbatul lui Ifosel Sfîrșilă-Rapan, îndreptându-se spre ușă. Și fără alea-alea să ne faci probleme! S-a înțeles? Într-o situație normală, lucrurile decurg normal. Spre binele tuturor, nu al tău sau al meu. Într-o situație anormală, lucrurile decurg de asemenea normal, dar normal în alt fel. Nimeni nu vrea să schimbe normalul, nu? Se știe asta, da? Să n-avem vorbe! De semnat o să semnezi poimâine, la sediu. Să nu cumva să întârzii!

După ce plecară cei doi, Ifosel Sfîrșilă-Rapan se așeză pe scaunul pe care stătuse femeia. Era rece de parcă zăcuse acolo ore bune o sacoșă cu pește congelat. Chiar, cei doi aveau niște ecusoane în piept. Un pește arcuit și trei inițiale, M, B și X. Nu-i veni în cap decât un singur cuvânt în limba română care să înceapă cu X: xilofon. Mă rog, mai era și xenofob, dar nu știa ce înseamnă. "Băi, cu ăștia nu e bine să te pui!", zise cu voce tare Ifosel Sfîrșilă-Rapan și începu să adune toate actele pe care le avea în apartament pe masa din bucătărie. "Totul va fi bine! Totul va fi bine!" își repeta fără încetare. "De bună seamă!".    

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.