Duamna Cicilica de la chioșc

își iubește soțul cu disperare. Asta când nu-l urăște cu o pasiune disciplinată. Iar când nici nu-l iubește, nici nu-l urăște, de obicei seara, când i se risipesc ambițiile, se teme de el. Toate sentimentele astea i se amestecă otova în suflet, de nu mai știe nici ea ce să creadă. Tocmai se gândea la lucrul ăsta, că nu mai știe ce să creadă, când sosi acasă, soțul. O înșfăcă nitam-nisam de păr și o izbi cu fruntea de masă de trei ori. Se afla în bucătărie, Duamna Cicilica, firește, unde-și făcea veacul. Copiii erau la bunici, în vacanță. Bunicii muriseră de mult, dar Duamna Cicilica uita mereu și tot îi trimitea vara la țară. După o scurtă pauză de refacere, bărbatul încercă să o dea cu capul de frigider, dar capul se desprinse din umeri și se rostogoli sub dulap. Soțul rămase o clipă cu gura căscată, apoi făcu un semn din mână a lehamite și plecă înapoi, la "Doi netoți". 

Rămasă singură, Duamna Cicilica se așeză pe scaun. Își pierduse capul, cum s-ar zice, și trebuia să facă ceva să-l recupereze. Se lăsă în genunchi și începu să pipăie sub dulap.

- La stânga, la stânga! țipă capul, proptit în colțul din dreapta. 
Duamna Cicilica simțea cuvintele în capul pieptului. Avea sânii ca ai motanului Mia, așa că le simțea foarte bine, cuvintele. Clar, cu înțeles cu tot. Întinse mâna dreaptă cât putu de mult spre stânga. Atât de mult, încât degetele pătrunseră într-o doză electrică fără capac. Trupul Duamnei Cicilica se zgâlțâi spasmodic, ca-ntr-un dans la modă, și mâna se desprinse din umăr. Începu să pipăie gresia cu cealaltă mână, dar dădu de cursa de șoareci cu arc, care se închise cu zgomot. Degetele retezate se rostogoliră și se aliniară lângă perete. 

- Au! făcu Duamna Cicilica.

- Au! îi răspunse capul.
Duamna Cicilica se sprijini în podul palmei, se săltă în genunchi și încercă să se ridice. Piciorul stâng se detașă din șold și căzu la pământ. Pleosc. Pentru o clipă, Duamna Cicilica își pierdu echilibrul, dar, ca prin minune, reuși să facă o piruetă și să se așeze, din nou, pe scaun. Îi ieșeau lucrurile astea, vezi bine. Urmase cursuri de balet în copilărie, iar în adolescență învățase tehnici de autoapărare.  
- Nu mai sta ca o beșniță, fă ceva! strigă capul, cu o ușoară iritare în voce.

Duamna Cicilica se hotărî să ia poziție verticală, numai că piciorul rămas se frânse ca un vreasc, din genunchi, iar trupul se prăvăli pe gresie. 

- Uf! zise Duamna Cicilica.

- Nu zău! răspunse capul.

Telefonul sună de lângă plită, cuptorul țiui, iar mașina de spălat anunță că și-a terminat programul. Tocmai atunci intră soțul, izbind ușa de perete.

- Vezi că ai friptura în cuptor! zise capul de sub dulap. E caldă! Vasele lasă-le în chiuvetă, că le spăl eu mâine dimineață.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.