Fără vreun motiv

anume, lui Slinel Bouatu îi e teamă de Maiorul Gică Crăpan. Și lui Sileață Curecheală îi e, dar măcar el știe de ce. Nu că ar conta în vreun fel. Lui Pilică Spânț nu-i e deloc, dar chiar deloc, teamă, în schimb îi e milă de Slinel Bouatu. Se observă cu ochiul liber. Motiv pentru care Pierduș Liorpăescu nu poate să-l sufere pe Pilică Spânț. L-ar bate peste gură în fiecare zi, cu dosul palmei. Jap-jap. Cum i-ar bate și pe Haleaș Miondeseanu, pe Răgălean și pe Cultime. Pe Lipăică Moșcovel l-ar altoi mai rău, cu lopata. Așa-i el, nu-i suferă pe cei pe care-i cunoaște. Pe necunoscuți însă, îi simpatizează în bloc. Doar Salveta Dudău face excepție de la regulă, pentru că-i trezește oarecum interesul. Și pe bună dreptate, ar fi fost de părere Domnul Șuie, dacă ar fi știut acest lucru. Dar nu știe. Se dumirise în schimb într-o seară că-l disprețuiește profund pe Măcănoaie. Sentimentul e reciproc, adică și Măcănoaie îl disprețuiește pe Domnul Șuie, de multă vreme, deși nu lasă să se vadă asta. Face el ce face și reușește să-și disimuleze disprețul. Răstopescu se străduiește să-l imite, dar dă greș mai mereu. Exact ca Firimițoiu, Dumnezeu să-l ierte.

Pe Suceanu n-are cum să-l ierte Dumnezeu, pentru că nu crede în El, dar, inexplicabil, îi invidiază pe credincioși. Pe Mituluță Spîrțariu, de pildă, care, se știe, s-a împăcat cu soarta. Mai precis se împacă în fiecare seară, pentru ca dimineața, după un somn bâlbâit, s-o ia de la capăt, cu consecvență. Tot cu consecvență îi urăște pe Nea Pițu și pe copiii lui, care pe Brebuț și pe Brebuța îi lasă reci. De fapt, celor doi nu le pasă câtuși de puțin de nimic, nici măcar de Domnul Ponci și de grădina lui, care pe Domnul Răgălie îl împinge la visarea nătângă de după-amiază. Domnul Răgălie, cel indignat de infatuarea constipată a Fostului Director Gustache.

Tatăl lui Lăscărică râde ori de câte ori îl vede pe Domnul Răgălie, iar Spicel Fredoneață vomită, pentru că-i aduce aminte de Aleodor Ciofleică, deși seamănă mai degrabă cu Lipăică Moșcovel. Amândorura le e rușine de Demetruța Zgronț, căruia i s-a acrit de muncă, dar și de familia Străhaeț, Gâlmuț și Goguța. Lui Crică Lingoare, Gâlmuț îi provoacă uneori scârbă, alteori furie, iar din când în când lehamite, de obicei toamna. Atunci îi dă câte o scaltoacă după ceafă, de sus în jos. De la Nea Clipócea, Gâlmuț primește șpițuri în țurloaie, iar de la Domnul Dârjală promisiuni. Dorel de la benzinărie îi scuipă în rezervor când vine să alimenteze. De aceea Măfutel Enea îl consideră ranchiunos și n-are încredere în el. Scorioban Jerpelaciu nu-și face griji pentru un asemenea fleac. Mai ales că-l tot plictisește cu insistențele Domnișoara Ana-Sâna, ca urmare a cursului aproape absolvit de expunere dubitativă. Gârlan Budăneț se gândește o clipă să-i declare Domnișoarei Ana-Sâna că o iubește, dar ar fi fost o minciună. Se decide apoi să-i spună că n-o iubește, dar și asta tot o minciună ar fi fost. Lucrurile astea nu se termină niciodată. 

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.