Rețeta

era cu vin alb. Bileață cotrobăi prin dulapul din bucătărie, dar nu găsi decât o sticlă de vodcă pe jumătate goală. Punga de mălai se spărsese și pulberea galbenă se întinsese pe tot raftul. Alese de pe Internet o altă rețetă, fără vin alb. Era exact ca rețeta cu vin alb, dar fără vin alb. Tăie, răzui, curăță, perpeli, fierse, adăugă boabe de piper și băgă la cuptor. O jumătate de oră. Se așeză în fotoliu și deschise televizorul. Pe spătarul canapelei se plimba Ariciul Nelu și nu se făcea să-l deranjeze. Îl cumpărase când se scoseseră la vânzare animalele de la grădina zoologică. Doar pe el și-l permisese Bileață, cu tot discountul pentru angajați. Girafa Sile, pe care o dorea, se dovedise prea scumpă. În plus, n-ar fi încăput în apartament. În lift nici atâta.

La televizor, știri. La știri, teroare. O explozie într-o piață, noua tulpină de Covid, camioane în mulțime, incendii de pădure, erupția vulcanului și altele. Schimbă pe un post de muzică. Patetică. Un alt post de muzică. Zgomotoasă. Un post de filme. Meg Ryan și un polițist... Prea mult sex. Bileață mâncă de prânz și plecă la serviciu. 
- Cam târziu, domnu' Bileață! remarcă Șeful Belengherea. 
- Nu vreau să fiu obraznic, dar ce importanță are, Șefu'! răspunse Bileață. Animale nu mai avem, că deh... Așa că fără obiectul muncii...
- Și? O grădină zoo fără animale e ca o grădină zoo cu animale, numai că fără animale. Nu fără angajați. Care angajați ar trebui să-și vadă de treaba lor, dacă vor salariu. Pentru că, trebuie s-o spun, un individ fără salariu e ca un individ cu salariu, numai că n-are salariu. Cazul tău, începând de azi. Te rog să depui cererea la secretariat, să nu apară concediere.

Bileață scrise cererea de demisie, o depuse la Duamna Clitemnestra, împreună cu o ciocolată, și plecă spre casă. De multă vreme nu mai lua lucrurile personal. Ariciul Nelu găsise pe undeva un cărăbuș și-l ronțăia tacticos. De alături, din apartamentul familiei Străhaeț, se auzea cum Gâlmuț spărgea farfurii, iar Goguța țipa ca din gură de șarpe. Bileață luă sticla de vodcă din bucătărie și-și turnă în pahar. Un idiot, Ariciul Nelu. Dacă la locale ar fi ieșit ăia de dinainte, lucrurile ar fi mers altfel. Cu Șeful Zaiță s-ar fi înțeles, fără doar și poate. Așa, Girafa Sile se zbenguia în grădina de două hectare a Șefului Belengherea, șăibar până mai ieri.   

Bileață se așeză în fotoliu și continuă să citească din "Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a nesăbuitei sale bunici". După o jumătate de oră închise cartea și se așeză la birou. Scrise o vreme, dar n-avea spor. Nu-i dădea deloc pace ideea că povestirile lui erau ca ale lui Gabo, numai că nu erau ale lui Gabo. Goguța Străhaeț chirăia sub loviturile lui Gâlmuț, iar Administratorul Robotei dădea niște găuri cu bormașina cu percuție. Firește, Doamna Dârjală bătea în calorifer. Bileață își umplu din nou paharul și se gândi că i-ar prinde bine o baie fierbinte. Ariciul Nelu rostogolea un zar pe parchet. O viață goală e ca o viață plină, numai că e goală.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.