și cu privirea măturând pavajul, Nea Panagache se lovi cu fruntea de stâlpul de iluminat și se prăbuși pe spate, fără cunoștință. Șapca îi sări cât colo, până în dreptul porții Uzinei de Scoabe Nedespicate, acum sudată. Porumbeii se risipiră, speriați. Îngrijorat de telefonul primit de la "ăia de la gaze", Pilică Spânț nu văzu trupul întins pe asfalt, nici măcar când îl călcă pe mână. Sidonel Zgronț în schimb îl remarcă de pe celălalt trotuar. Traversă în fugă, privind în toate părțile, îl întoarse cu fața în jos, îi luă portofelul și ceasul și se făcu nevăzut în parcul din spatele Institutului de Cercetări Insidioase. Pe Fleicuț nu-l interesa decât ultima postare a vlogerr-ului orb Nădici Brubac, iar pentru Corduș Semețeală nu existau pe lume decât mesajele puștoaicelor cunoscute cu o seară înainte, așa că amândoi trecură pe lângă trupul nemișcat fără să-l bage în seamă.
Motanul Mia coborî de pe gardul potopit de mâna-Maicii-Domnului, se apropie precaut și lipăi din balta de sânge lățită sub capul lui Nea Panagache. Doar de câteva ori, pentru că îl alungă țăcănitul tocurilor Domnișoarei Ana-Sâna. Când dădu cu ochii de trup, femeia își duse mâna la nas și traversă pe celălalt trotuar. Se scăpase pe el, Nea Panagache, și hăpăise trei ciorbe de burtă la întâlnirea cu secretarul general al Partidului Încordării Naționale. Motanul Mia reveni, dar nu reuși nici de această dată să se îndestuleze, pentru că apăru Polițistul Ambrozel Bulache. "Mda", zise el, își scoase agenda, își puse ochelarii și notă ceva, cu opriri repetate. Cum nu era nimeni împrejur, își puse înapoi, în buzunarul de la piept, agenda,și își continuă rondul.
De-abia dăduse colțul, că se ivi Căpăcel Țop, mânat în acea zi de instinctul de ziarist de altă dată să hoinărească prin mahalale. Scotoci prin buzunarele lui Nea Panagache, dar nu găsi decât o șaibă Grower măricică, probabil de 14, un sâmbure de vișină și un nasture metalic, cu stema RSR. Cel din urmă îl convinse că n-avea rost să se amestece într-o asemenea belea. După o vreme apăru, alergând, Limbache Clănțan-Pitești, care se împiedică de mâna dreaptă, cea pe care călcase Pilică Spânț, dar nu se opri, pentru că nu voia nici în ruptul capului să renunțe la cursa după ideea pe care i-o suflase din palme o rafală de vânt.
Când ajunse acolo Vetrunica Ordoneț, se lăsa seara. Se opri, împunse trupul în coaste cu vârful pantofului, iar când Nea Panagache gemu, o rupse la fugă. Lipa Țușcă doar îl scuipă, alungând din nou porumbeii, care ciuguleau cine știe ce din părul năclăit de sânge. Ciumpel Fleoarță înșfăcă șapca și o îndesă în buzunar. Bulime Uimeală dădu din cap a înțelegere. Lătruș Boașcă îi făcu mai multe fotografii cu telefonul. Begonia îi scoase din picior pantoful drept și-l băgă în ghiozdan, lângă o proteză găsită pe maidan. Cremoane îi descărcă între omoplați pistolul cu apă.
Peste noapte, 16 camioane care cărau fier vechi de la Uzina de Scoabe Nedespicate la indicația fostului director trecură de 32 de ori peste trupul de lângă stâlp. Dimineață, Nea Panagache nu mai era decât o umbră pe asfalt. Când trecu pe-acolo Lentoare E. Pică, umbra se lipi de el și-l urmă, ca și când ar fi fost a lui. La locul faptei rămase doar pantoful stâng, cu care-și făcu de lucru câinele Spoială.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu