Palmele

încasate de Bionuț de la Lipa Țușcă îl lăsară cu gura căscată. Nu i se mai întâmplase. Când făcea cu ochiul, cădeau femeile pe spate pe o rază de zece metri. Cârcotașii susțin că doar pe cinci, dar nu-i deloc adevărat. Nici cifra de douăzeci, vehiculată de simpatizanți, nu-i câtuși de puțin adevărată. Zece metri e distanța corectă, stabilită de măsuratnicii de la Institutul Encomiastic Român în urma unui număr rezonabil de măsurători. Doar ei reușiseră să pună capăt disputei. Nu se îndoia nimeni de profesionalismul lor. Tot ei stabiliseră, de pildă, și "coșul zilnic minim pentru un trai decent, având în vedere schimbările climatice și impactul geopolitic asupra sticletelui european". Puținii care întrebaseră de ce în coș nu încăpeau decât două mere și un covrig cu susan fuseseră linșați de membrii Asociației Celor Care Trec Strada Fără Voie, aflați întâmplător prin preajmă. Țara avea nevoie de liniște, vezi bine.   

- Lasă că știi tu de ce! răspunse Lipa Țușcă la întrebarea care nu fusese pusă. Își înfipsese mâinile în șolduri și-l privea în ochi. Bionuț făcea față cu greu privirii. Spre deosebire de ea, el n-avea decât unul, plasat fix unde ar fi trebuit să fie rădăcina nasului. Așa avusese din naștere. Ca urmare nu se putea încrunta. N-avea cum. Poate că i-ar fi fost de folos.

- De ce? veni întrebarea lui. Nici măcar nu ne cunoaștem! 

- Asta s-o crezi tu! afirmă Lipa Țușcă. Și dacă vrei să știi, nu așa se vorbește!

Între timp, cele opt femei aflate în raza de zece metri se ridicaseră de pe pavaj și făcuseră cerc în jurul lui Bionel. Trei îi arătau pumnul, două degetul mijlociu, una îi trimitea bezele, una îl privea pierdută, iar ce-a de-a opta se ruja. Duamna Cicilica de la chioșc îl lovi cu umbrela peste țurloaie. Bărbații care treceau întâmplător pe acolo se făceau că plouă. Porumbeii zburară speriați. Câinele Spoială încercă să-i urmeze, dar cum nu reuși, se strecură după o pubelă, cu coada între picioare. Muncitorii de la drumuri abandonară lucrul și se refugiară în barăci. Capetele locatarilor din blocul de alături se ițiră la ferestre. Tensiunea din aer îl făcu pe Zahei orbul să vadă pentru șapte minute. Polițistul Ambrozel Bulache își scoase agenda și pixul, notă ceva, dădu dezaprobator din cap și-și continuă rondul.

La știrile de seară, două televiziuni afirmară că așa a meritat, patru că e vorba de un caz evident de discriminare, alte două că numai în țara noastră se putea întâmpla așa ceva, trei că sistemul de educație este de vină, tot trei că numai situația dezastruoasă a sistemului de sănătate a dus la un asemenea incident,  iar douzeci și una titrară "Tragedia din strada Soldat Erou Filică Spârc". Televiziunea Națională insistă pe ideea că autoritățile se delimitează categoric și urmăresc cu îngrijorare. Invitat la o emisiune difuzată la oră de maximă audiență, Bionuț mărturisi că de fapt nu face cu ochiul, ci doar clipește, dar, având în vedere structura lui anatomică specială, acest gest e interpretat eronat și abuziv. Îl scoaseră din emisie, cu șuturi în dos.   

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.