n-au voie să râdă în public. Cine le suportă rânjetul? Să plângă, nici atâta, Doamne ferește. N-au voie nici să cânte, nici să gesticuleze, nici să vorbească, până la urmă. Cum să-i asculți? Ține de igiena socială. Ce mai încolo și-ncoace, nici pe stradă n-au ce căuta. Să stea acolo, acasă, între ei. Iar cum asta nu se întâmpla, Hoituț Stârvașcu îi rupea în bătaie ori de câte ori avea prilejul. Ca să nu scape vreo ocazie, strângea întotdeauna în pumn un box ascuns în buzunar. Îl șterpelise de pe-o tarabă la o conferință susținută de Noul Apostol al Neamului. Neață fusese primul căruia îi stâlcise mutra. Într-o joi. Numai la față dădea, Hoituț Stârvașcu. Zbang-zbang. Din două lovituri îi spărsese dinții și-i umflase ochii. Na! Să-i mai sfideze pe oamenii normali cu prezența lui scârboasă. Urmaseră Viță, patronul cîrciumii "La varice", și Trinel Hopulete, zis Cap de Bombă. Apoi venise pandemia.
Cum toată lumea purta mască, Hoituț Stârvașcu nu mai avea cum să-i identifice pe urâți. Nici o problemă. Le-ar fi pus la punct pe muierile-astea care se cred moderne. Pe-astea care se duc la serviciu și când vin acasă cică-s obosite. Ba chiar unele mai au și câte-un post de conducere. Bine-mersi. Trai neneacă. Iar bărbații de ispravă nu-și găsesc de lucru. Mamă, ce le-ar fi trosnit. Numai peste gură le-ar fi dat. Cum făcuse și cu Ana. Ar fi înfipt-o în perete, nu alta, când îi spusese să se ducă singur să-și ia bere. Se abținuse și nu-i sleise decât două palme. Sec, din încheietură. Se lovise cu capul de perete, nevastă-sa, dar pentru că avea gâtul subțire, nu pentru c-ar avea el palma grea. Mare scofală, până la urmă. Dar aia, mimoză, luase copiii și plecase, când era el la serviciu. Se ținuse Hoituț Stârvașcu după una înțolită oarecum bărbătește, cu pantaloni și cu sacou, care tot legăna o geantă de laptop, dar nu-i mersese. Tocmai când să-i spună "Du-te fă, acasă, și fă cornulețe pentru bărbac-tu", pentru că, vezi bine, lui Hoituț Stârvașcu cornulețele-i plăceau, aia se-ntorsese și-i fâsâise un spray în ochi, de era să se pișe pe el de usturime. Mai adăugase, curva, un șut între picioare și dispăruse.
Grașii. Niciodată nu-i suportase pe grași, cum de nu-și dăduse seama până atunci? Grașii n-ar trebui să râdă în public. Să plângă, nici atâta. N-ar trebui nici să cânte, nici să gesticuleze, nici să vorbească, până la urmă. Din cauza lor s-a scumpit mâncarea, se știe. Pentru că bagă-n ei ca porcii. Ei au hârbuit tramvaiele, cum altfel? Ei ocupă trotuarele, de nici n-ai pe unde să treci, e lucru cunoscut. Ogorul creștin al neamului trebuie păstrat curat. Buruienile și șobolanii n-au ce căuta aici, în Grădina Maicii Domnului. Slinoșii la troacă, nu pe străzi. Nu-i trebui mult să găsească un gras chiar în acea seară. Gemeau străzile de ei. Îl urmări o vreme, dar tocmai când să-l altoiască-n ceafa aia groasă, de bou, ăla se-ntoarse și-i trăzni un pumn în figură, de se răsturnă pe spate. Zbang! făcu capul lui Hoituț Stârvașcu pe asfalt. De după colț se ivi numaidecât încă unul, la fel de gras, care-i strivi ochelarii cu călcâiul și-l izbi cu celălalt picior în coaste. De data asta chiar simți oasele cedând. Auzi "Futu-vă-n gură de intelectuali" și se lăsă noaptea.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu