nu și-a mai tăiat unghiile din copilărie. Nu s-a mai spălat pe cap din adolescență. La subsoare nu mai zic. La coaie nici atât. Între degetele de la picioare are douăzeci și patru de specii de ciuperci. Avusese douăzeci și șase, dar două le mâncase când nu putuse coborî în sat. Când coboară în sat, Ursul Aurică se așează pe laița lui Tanti Glafira, sparge semințe de floare soarelui între dinți și scuipă cojile pe podeaua de lemn a prispei. Un nesimțit, Ursul Aurică.
Blana o are smocuri-smocuri. Nici nu-i mai ține de cald. De-aia poate defila în bătaia puștii fără nici un risc. Se înțelege bine cu mistreții, dar nu și cu pițigoii, care sunt niște ființe curate, se știe. La cur are țurțuri de căcat. Îi pute gura. Are dinții maro, deși s-a lăsat de fumat de mult. Ce mai tura-vura, când trece Ursul Aurică prin pădure, se face un gol biosferic în jurul lui. Doar Nea Bobonea mai stă de vorbă cu el. În rest, nimeni nu-l suportă. Un nesimțit, Ursul Aurică.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu