Nu se cunoaște

momentul în care Formel Țușcă începu să susțină că e Căpăcel Țop. Nu se știe nici dacă Formel Țușcă chiar credea asta sau doar o afirma. Se știe în schimb că Domnul Dîrjală îl crezu din prima clipă. Doamna Dîrjală însă, cândva amanta lui Căpăcel Țop, negă fără să ezite. Văzând una ca asta, Formel Țușcă afirmă deschis că Doamna Dîrjală e de fapt Goguța Străhaeț, dar nu vrea să recunoască. Căpăcel Țop, care urmărise din umbră desfășurarea evenimentelor, confirmă că Doamna Dîrjală e Goguța Străhaeț, dar nu și că Formel Țușcă e el. Încropi chiar un articol în acest sens. Nu-l putu publica, pentru că Formel Țușcă îi luase între timp locul la ziar.   

Când îi ajunse la urechi povestea, Pustulică Smârc profită de ocazie și se legitimă la aeroport ca fiind Formel Țușcă. Cu acte în regulă, inclusiv diploma de studii. Un mizilic. Nu-l cunoștea pe Căpăcel Țop, așa că păstră tăcerea în ceea ce privește acest subiect. Cum nici pe Domnul Dîrjală nu-l cunoștea și nu dorea să iște valuri, fu de acord că Doamna Dîrjală e Goguța Străhaeț. Gîlmuț Străheț luă numaidecât măsuri. O snopi în bătaie pe nevastă-sa și se mută în apartamentul familiei Dîrjală, cu mobilă mai multă și mai scumpă și cu un bar pe măsură. Plus întreținerea plătită la zi. Doamna Dîrjală se împăcă repede atât cu ideea, cât și cu Formel Țușcă. Firește, Goguța Străhaeț nu putea rămâne indiferentă. Își șterse de pe față mucii și sângele, îmbrăcă unul dintre capoturile înflorate ale Doamnei Dîrjală și își urmă inima în patul lui Căpăcel Țop. Acolo o găsi pe Lipa Țușcă, plângând cu nasul în pernă, de sălta cămeșa pe dânsa.

Febleață atâta așteptase. Intră și el în apartamentul lui Căpăcel Țop și o răpi pe Lipa Țușcă, chiar dacă ea țipa ca din gură de șarpe că e femeia lui Sbîrcică Grămădici, pe care-l iubea în taină din școala gimnazială. Fără să ezite, Febleață îi șopti la ureche că el e de fapt Sbîrcică Grămădici și dorește să cultive împreună cu ea, în grădina proprie, triunghiuri reflectorizante de Buzău. Gata-gata să cedeze insistențelor, Lipa Țușcă fu lovită de revelația că ea e de fapt Polițistul Ambrozel Bulache. Ca dovadă, începu imediat să noteze ceva în agendă și-l bătu până la nesimțire pe Bileață, aflat din întâmplare în bucătărie, unde mânca slănină cu ceapă și se credea transfug. Dezamăgit de noua întorsătură, Febleață ocupă postul lui Păciuiescu de la scara Ce la Institutul de Dezvoltare Sincretică a Calității Vieții, care pe seară se înregistră la Registrul Comerțului ca atelier de ascuțit bolduri.

Pustulică Smârc, ajuns prin alegeri libere în comitetul executiv al Partidului Înlemnirea Neamului, preluă pe nimic fabrica de ligheane a lui Gigeală Stronțiu, o uni într-un concern cu Institutul de Studii în Desfășurare și-l dădu afară pe Febleață, crezând că e Fostul Director Gustache. Fostul Director Gustache murise, așa că nu avu nimic de comentat. De-aici nu mai era cale de întors. Laurentin Cranț, devenit printr-o manevră politică Pustulică Smârc, își luă destinul în propriile mâini. Se zvoni că Polițistul Ambrozel Bulache, de fapt Lipa Țușcă, luase șpagă de la Corduș Semețeală ca să-l treacă pe linie moartă pe Laurentin Cranț și să permită construirea unei autogări în curtea Grădiniței de Copii Maria Grapini. Mulțumit de rezultat, Pustulică Smârc își acordă titlul de Cetățean de Onoare al comunei Mădulari, unde se născuse Sbîrcică Grămădici, pe vremea când n-avea rost să furi telefoane și oamenii puteau trăi același an de mai multe ori la rând. Formel Țușcă, plictisit să tot monitorizeze cu îngrijorare evenimentele, își luă crosele și plecă spre terenul de golf.   

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.