de pe Strada Izbăvirii era mai frig decât în oricare altă stație de tramvai. Mituluță Spîrțariu își trăgea nasul într-una. Laurentin Cranț strângea atât de tare geanta la piept, de te mirai că mai respiră. Ciumpel Fleoarță tropăia pe loc, cu mâinile adâng înfipte în buzunare. Nea Pițu răbdă cât răbdă tropăitul, dar în cele din urmă se repezi la Ciumpel Fleoarță și îi dădu un pumn în cap, de i-l îndesă între umeri până la urechi. Mituluță Spîrțariu pufni în râs și mucii aterizară pe cizmele lui Laurentin Cranț. Frusinel se trase într-o parte, în spatele unuia dintre panourile refugiului. Acolo dădu peste Utopilă Poticnici, care tot scotocea prin șliț.
Nevasta lui Miușcă Tâmplarul își făcu cruce și scuipă cu dispreț spre Mituluță Spîrțariu. Motanul Costel se ascunse sub bancheta pe care se ghemuise Măfutel Enea. Ciumpel Fleoarță își trase capul dintre umeri și-i dădu un pumn în gură lui Nea Pițu. Nea Pițu se prăvăli pe spate, dar căzu în picioare, pentru că, nu se știe cum, Nea Pițu reușea întotdeauna să cadă în picioare. Laurentin Cranț îl izbi cu geanta peste ureche pe Mituluță Spârțariu, care făcu un pas în lateral și o călcă pe picior pe nevasta lui Miușcă Tâmplarul. Tocmai atunci Utopilă Poticnici își duse la bun sfârșit căutările și începu să urineze. Jetul fierbinte lovi panoul de sticlă și-l făcu țăndări. Un fragment din partea de sus a geamului căzu ca o ghilotină și reteză vârful bocancului drept al lui Polipropileanu, cu degete cu tot.
Nevasta lui Miușcă Tâmplarul scoase un țipăt ascuțit și duse mâna la gură. Motanul Costel țâșni de sub banchetă, se cățără cât ai zice pește pe Ciumpel Fleoarță și-și înfipse ghearele în obrajii lui. Polipropileanu începu să țopăie într-un picior în jurul refugiului. Frusinel îl înjură de mamă pe Utopilă Poticnici, care de uimire uită să se încheie la șliț. Măfutel Enea se ridică în capul oaselor și-și aprinse o țigară. "Nesimțitule", îi zise în față nevasta lui Miușcă Tâmplarul și-l lovi peste gură cu poșeta. Măfutel Enea dădu ochii peste cap și se culcă la loc. Tramvaiul opri în stație, dar nu se urcă nimeni.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu