Febleață

obișnuiește să se scarpine la ceafă când este obligat să ia o decizie. Se scarpină des, așadar. Acasă, în tramvai, la piață, la serviciu, până și în baie. Uneori și în somn. O știu toți cunoscuții, dar nu-i pasă nimănui. Doar Febleață n-o știe. E un gest involuntar, de care nu e conștient. Dar și dacă ar fi conștient, nu i-ar păsa. Așa se spune, deși nu știe nimeni cu adevărat dacă i-ar păsa sau nu. De obicei dimineața se scarpină cu mâna stângă, iar seara cu mâna dreapta. Ca să se decidă cu care mână să se scarpine la ceafă, se scarpină. 

Așa s-a întâmplat și în prima zi de joi de după revelion. Febleață se așeză pe scaunul cu spătar galben din bucătărie și începu să se gândească ce ar vrea să gătească pentru prânz. Fosta nevastă, ex-Domnișoara Ana-Sâna, cumpărase trei scaune cu spătare de culori diferite înainte să se mute la un văr de-al doilea, gestionar categoria a IV-a la Depozitul Regal de Ouă de Pinguin din Insulele Falkland. După plecarea ei, Febleață și-a luat obiceiul de a se așeza doar pe cel cu spătar galben. Pe cel cu spătar alb își punea servieta când venea de la serviciu, iar pe cel cu spătar vernil depozitase câteva plăci de gresie, rămase de la ultima renovare a apartamentului. De aceea, când voia să se așeze pe un scaun, nu se mai scărpina la ceafă.

Așadar, în prima zi de joi de după revelion, Febleață se așeză pe scaunul cu spătar galben din bucătărie și începu să se gândească ce ar vrea să gătească pentru prânz. O supă i-ar fi picat de minune la stomac. Dar de care supă? Se scărpină la ceafă. Avea tot ce-i trebuia pentru o supă cu găluști. Și pentru o supă de roșii. Și pentru o supă cremă. Poate că totuși o tocană ar fi mai potrivită. Parcă n-avea chef de tocană. O friptură? Avea în congelator carne de pui, carne de porc și chiar carne de vită. Nu ducea lipsă. Febleață se scărpină din nou la ceafă. Să încălzească lasagna cumpărată de la supermarket? Nu, mai bine o pizza. Puse mâna pe telefon și sună. Ce fel de pizza? Închise telefonul și-l așeză pe masă. Se ridică de pe scaunul cu spătar galben și-și turnă o țuică, fără să se scarpine la ceafă. Nu avea nimic altceva de băut în casă.  

Febleață mai obișnuiește să se scarpine și la subsuoară, pe piept, la scrot și între degetele de la picioare. Astea sunt însă alte povești, mult mai puțin interesante.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.