nu-l salută pe Bileață atunci când îl întâlni la lift. Ba chiar se strecură înaintea lui în cabină când se deschiseră ușile. Îl și înghionti, discret. Fostele lor neveste nu se agreaseră. Deloc. Bileață nu zise nimic, dar ținu minte. Garaplecuț avea mai multe lucruri decât Bileață și credea că Bileață ar fi trebuit să-l salute. Bileață știa mai multe lucruri decât Garaplecuț și credea că Garaplecuț ar fi trebuit să-l salute. Despre cine cui ar fi trebuit să-i dea întâietate nici nu mai vorbim. Când cabina liftului ajunse la parter, Bileață plecă în treaba lui. Garaplecuț nu. Urcă din nou în lift, se întoarse în apartament și luă de lângă ușă levierul pus acolo pentru musafirii nepoftiți. Ajuns iarăși la parter, forță cu levierul cutia de scrisori a lui Bileață și scuipă în mod repetat înăuntru. Flegme verzui. Melcii de dimineață. Garaplecuț era fumător.
Când se întoarse de la serviciu, Bileață constată efracția, văzu flegmele și crezu că sunt ale lui Bionuț. Așa crezu el. Se ciondăniseră cu câteva zile în urmă în legătură cu cheltuielile comune. Bileață scoase din geantă mănușile chirurgicale, și le puse, extrase plicurile flegmuite și urcă în lift. Coborî cu un etaj mai jos, șterse flegmele pe ușa care credea că e a lui Bionuț, apoi urină pe preșul de la intrare, pe care scria "Home, sweet home". Preșul absorbi urina în întregime. "Iată că se mai fac și lucruri bune!", gândi Bileață.
Mitruț Țușcă ajunse acasă după miezul nopții. Văzând cum arăta ușa apartamentului lui, sună alături, la familia Străhaeț. Gâlmuț Străhaeț deschise, chior de somn. Mitruț Țușcă îi înfipse mâna în piept, îi sparse nasul cu un pumn bine țintit, apoi îi umflă ochii. Gâlmuț Străhaeț nici nu știu cine-l bătuse. Goguța Străhaeț îl găsi zăcând fără cunoștință în prag. Începu să țipe și să-și smulgă părul din cap. Așa făcea Goguța Străhaeț când nu știa ce să facă.
În câteva minute se strânseră pe hol Bileață, Bionuț și Garaplecuț. Priviră o vreme șuvița de salivă care se scurgea pe la colțul gurii lui Gâlmuț Străhaeț. Goguța Străhaeț nu mai țipa. Își înfipsese în schimb mâinile în șolduri. "Bărbați sunteți, mă?", zise ea. Bileață, Bionuț și Garaplecuț se priviră în ochi. Bileață îi trase un șut peste țurloaie lui Bionuț. Garaplecuț îi trase un cap în gură lui Bileață. Bionuț îl lovi cu genunchiul între picioare pe Garaplecuț. Tocmai atunci coborî din lift Utopilă Poticnici. "Dragi români!", zise el. Cu toții se simțiră mai bine și încinseră o horă. La radio, cineva vorbea despre Moș Ioan Roată. Bionuț îl călcă pe picior pe Garaplecuț. Garaplecuț tresări și-l lovi cu cotul în gură pe Bileață. Bileață căzu peste Gâlmuț Străhaeț, care zise "Hâc!" și-și pierdu din nou cunoștința.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu