Apartamentul

cu două camere al familiei Enea are 49 de metri pătraţi. Pătraţi de-adevăratelea. Adică lungimea apartamentului este egală cu lăţimea. Nici de înalt nu e prea înalt. Doi metri treizeci. Avusese doi cincizeci, dar Meșterul Năstrăpescu îi trăsese un tavan fals de rigips înainte de-al vinde, pentru că era mai uşor decât să-l tencuiască. În plus, a putut poza conductorul pentru instalaţia electrică prin spaţiul dintre plafon şi rigips. Ca bonus, adăugase douăsprezece spoturi. Cu surse ieftine, care se ard la fiecare trei luni. Măfutel Enea, bărbatul familiei, care lucra pe vremea aia part-time la un atelier de şters ochelarii, n-a comentat. Spoturile îi produceau o plăcere estetică. A cumpărat apartamentul. N-avea nici rude, nici prieteni în NBA. Familia Enea era alcătuită pe atunci din doi membri: Măfutel şi Mioriţa.

Familia Străhaeţ este alcătuită din patru membri şi locuieşte într-o garsonieră de 21 de metri pătraţi. Pe Gâlmuţ Străhaeţ nu-l deranjează că familia Enea se lăfăie în atâta spaţiu locativ. El pleacă dimineaţa devreme la serviciu şi se întoarce seara târziu. Odată ajuns acasă, mănâncă ce i se dă, ascultă absent o jumătate de oră sporovăielile soţiei, îi întreabă pe cei doi copii ce-au mai făcut şi se culcă, fără să aştepte răspuns. E mulţumit. La serviciu confecţionează cu pricepere piuliţe hexagonale metric zece. Vreme de opt ani fabricase cu dăruire şaibe şi fusese promovat.

Goguţa Străhaeţ se sufocă în garsonieră şi tânjeşte după momente de intimitate. Unul dintre copii învaţă dimineaţa, iar celălalt după-amiaza. Nu e niciodată singură. Croşetează mileuri complicate, pe care le vinde sâmbăta la Obor. Pune bani de-o parte, năzuind să cumpere un apartament ca al Mioriţei Enea, pe care o urăşte din tot sufletul. În fiecare dimineaţă de duminică, cele două beau o cafea împreună în bucătăria familiei Enea şi pălăvrăgesc despre alea-alea. Conversaţia este întotdeauna profundă, cu subînţelesuri. Vecinii le consideră prietene, ceea ce este pe jumătate adevărat.

În luna ianuarie, Mioriţa a murit. Nu i-a luat decât trei zile. Măfutel Enea răspundea concis oricui punea întrebarea. Ceva boală femeiască. La spital se dusese doar ca să o ridice de la morgă. Nu ceruse lămuriri. Goguţa Străhaeţ a aflat despre eveniment în duminica următoare, când a venit la cafea. Măfutel Enea i-a deschis uşa şi a invitat-o în bucătărie, fără o vorbă. Purta o pijama cu animale greu de identificat. Pe masă erau o jumătate de ou fiert, o jumătate de felie de pâine unsă cu unt şi o cană de ceai. De tei. "Aşa împărţeam noi micul dejun", i-a explicat Măfutel. "Cunoaşteţi cumva programul casieriei? Vreau să o scot de la întreţinere", adăugă el. În acea clipă, Goguţa Străhaeţ a încetat s-o mai urască pe Mioriţa Enea.

După emiterea ordonanţelor contra virusului, Gâlmuţ Străhaeţ a intrat în şomaj tehnic. Goguţa Străhaeţ a încetat să mai vândă mileuri la Obor. Copiii nu s-au mai dus la şcoală. După două săptămâni de stat fără încetare împreună în cei 21 de metri pătraţi, atmosfera din garsonieră devenise vâscoasă. În a cincisprezecea zi, Gâlmuţ Străhaeţ o pocni pe Goguţa Străhaeţ pentru că schimbase programul la televizor de şapte ori în zece minute. Fără să comenteze, Goguţa Străhaeţ îl pocni pe fiul cel mare. Fiul cel mare îl pocni imediat, cu celeritate, pe fiul cel mic. Gâlmuţ Străhaeţ spuse că îl bate gândul să divorţeze. Goguţa Străhaeţ decise în mintea ei că apartamentul familiei Enea va rezolva problemele.

Măfutel Enea nu mai avea clienţi şi nu-l obliga nimeni să se ducă la atelier. Continua totuşi să se prezinte la serviciu, între orele unsprezece şi cincisprezece. El era proprietarul şi singurul angajat. Viitorul afacerii se anunţa sumbru. Constrânşi de împrejurări, oamenii se deprinseseră să-şi şteargă singuri ochelarii. În ziua în care Gâlmuţ Străhaeţ îşi declară intenţia de a divorţa, Măfutel Enea încuie atelierul şi pierdu cheia.

După ce cugetă vreme de şapte zile, Goguţa Străhaeţ îşi făcu curaj şi sună la uşa lui Măfutel Enea. Voia să-i propună să le cedeze lor apartamentul şi să se mute el în garsonieră. Familia Străhaeţ urma să-i dea şi o sumă de bani, într-un viitor neprecizat. Nu răspunse nimeni. Apăsă pe clanţă. Apartamentul arăta ca un peritoneu acoperit de un mucilagiu alb-gălbui. În mijloc era un uter, iar în uter stătea ghemuit Măfutel Enea. Zâmbea în somn. Goguţa Străhaeţ simţi imediat o chemare irezistibilă. Se dezbrăcă şi se ghemui şi ea în uter, lângă Măfutel.

Aşa îi povesti ea lui Gâlmuţ că s-ar fi întâmplat când acesta o surprinse în pat cu Măfutel. Mai întâi Gâlmuţ n-a crezut-o, apoi a ales s-o creadă. Goguţa se întoarse în garsonieră pentru a pregăti cina. Gâlmuţ se aşeză pe canapea pentru a se uita la televizor. Stătea cu picioarele întinse înainte, pe măsuţa de cafea. I se păru că tălpile erau mai departe de ecran decât cu o zi înainte. Luă ruleta şi măsură garsoniera. Avea 23 de metri pătraţi.

A doua zi, Goguţa se duse din nou la Măfutel. Gâlmuţ n-o mai urmări. Când se întoarse femeia, bărbatul luă din nou ruleta şi măsură garsoniera. Avea 24 de metri pătraţi. Cu fiecare zi, atmosfera din garsonieră devenea tot mai fluidă. Într-o seară, Gâlmuţ chiar făcu o glumă grosolană cu piuliţe şi şuruburi. Goguţa râse isteric. Copiii râseră cristalin, cu toate că nu ştiau ce sunt acelea organe de asamblare. Când garsoniera ajunse la 64 de metri pătraţi, Goguţa spuse că nu se mai duce la Măfutel Enea. "De-abia se mai deschide uşa", destăinui ea. "Încă de vreo două ori şi nu mai are loc nici patul." "Te cred", răspunse Gâlmuţ fără să ezite. De la o vreme era tare înţelegător.

* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.

** Numele Măfutel Enea a fost utilizat cu acordul născocitorului.