decise să părăsească scena într-o zi de luni. Goli sticla și o aruncă pe fereastră, în beznă. Așteptă câteva secunde, dar n-o auzi spărgându-se de asfalt. Aruncă și dopul de plută. Intră în baie. Se așeză în cadă așa cum era, îmbrăcat. Dădu drumul la apa fierbinte. Începu să citească din "Obeliscul negru". Ludwig se îmbată cu Georg și Riesenfeld la Rote Muhle. Apa urcă, urcă. Lui Agigea Dodoașă lacrimile-i curg pe obraz. Mucii-i rătăcesc prin mustață. Mâinile i se-nmoaie și cartea se cufundă în apă tocmai când Ludwig intră în vorbă cu fosta. Și pe el l-a părăsit femeia, cu două săptămâni în urmă. Cu copii cu tot. A doua zi primise notificarea de la bancă. N-avea cu ce să plătească ratele, de vreme ce fusese concediat.
Agigea Dodoașă se ridică hotărât din cadă. Moby Dick purtând un tricou cu Mayhem. Cartea rămâne plutind ca o pasăre moartă. A venit vremea. Se duce în living. Se urcă pe scăunel. Își trece frânghia peste cap, cu nodul în spate. O strînge în jurul gâtului. Nu ezită. Împinge scăunelul cu vârful picioarelor. Frânghia cedează, iar Agigea Dodoașă cade în picioare. Nu erau decât 30 de centimetri până la podea. Se gândește o vreme, apoi pune frânghia în două. Mai bine în trei. Împinge scăunelul cu vârful picioarelor. Cârligul din mijlocul tavanului se smulge, iar Agigea Dodoașă cade din nou. Tot în picioare, firește. Se duce în bucătărie, cu frânghia rămasă în jurul gâtului. A purtat și cravate mai urâte. După mai multe țuici, adoarme cu capul pe masă.
Dimineața e minunată, chiar dacă plouă torențial. De mult n-a mai avut Agigea Dodoașă o așa poftă de viață. Dă telefoane, pălăvrăgește, bârfește. Ploaia s-a oprit. Hoinărește prin oraș. Cumpără tot felul de mărunțișuri. Se întâlnește cu prietenii. Nici măcar nu i-a rămas vreun semn pe gât. Domnul Dârjală îi împrumută banii de care are nevoie să plătească ratele. Poate păstra așadar apartamentul. La sfârșitul săptămânii găsește un job mai bine plătit decât anteriorul. Lucrurile iau o turnură favorabilă. Nici măcar soția nu mai pare atât de încrîncenată la telefon. A chicotit?
Pandemia și starea de urgență îi încurcă puțin planurile. Agigea Dodoașă are însă o asemenea rezervă de optimism, încât nu-l afectează prea tare. Cât stă acasă, cochetează cu ideea de a scrie un îndrumar pentru ratarea sinuciderilor. Numai cine a văzut moartea cu ochii sau crede că a văzut-o, apreciază cu adevărat viața. Da, ar trebui mai întâi să clasifice metodele și să le elimine pe cele cu grad ridicat de succes. La cele rămase după triere, putea da sfaturi care să ducă la eșec. Calitatea proastă a materialelor era un element de mare importanță. Lui asta îi salvase viața, la urma urmelor.
După mai bine de zece zile de izolare, Agigea Dodoașă decise să facă o incursiune la supermarket. Ieși din lift fredonând "Un sfârșit e un început", piesa celor de la Celelalte Cuvinte. Când păși în stradă, ajunsese la versul "Ce-ai prețuit a fost părere". Tocmai șoptea "părere", când o sticlă îl lovi în moalele capului. Se prăbuși fără viață la pământ. După câteva secunde, lângă cadavrul lui căzu un dop. De plută.
* Această proză este un link din hipertextul Razna pe ouate.
Da.
RăspundețiȘtergere